17 Noiembrie: Moartea disidentul anticomunist Gheorghe Ursu.

La data de 17 noiembrie 1985 era ucis, prin tortură, în arestul Securității, disidentul anticomunist Gheorghe Ursu. Trebuie aminiti faptul că el era inginer constructor la Institutul de Proiectări în Construcții din București, fiind născut la data de 1 iulie 1926 ,în orașul Soroca din Basarabia. În timpul războiului, mai precis în anul 1941, familia lui Gheorghe Ursu s-a mutat la Galaţi, iar el va urma cursurile Liceului Vasile Alecsandri din acest oraș, începând încă de atunci să scrie primele volume de versuri. Între anii 1945 și 1950 va fi student la Politehnica din București, la Facultatea de Construcții și încă din timpul studenției se angajează voluntar pe unul din marile șantiere industriale, crezând pentru moment în promisiunile noului regim de începere a amplului program de reconstrucție a țării după război. Se înscrie în Partidul Comunist, dar repede dezamăgit de turnura evenimentelor politice, devine, prin atitudinea sa contestatară, un ins incomod pentru regimul comunist. În anul 1950 este exclus din partid pentru întrebările nonconformiste pe care le punea în legătura cu guvernarea comunistă, dar și pentru prietenia sa cu “elementele reacționare”. Între anii 1950 și 1985 lucrează neîntrerupt la Institutul de Proiectări în Construcții din București, specializându-se în calculul structurilor de rezistență pentru construcții. Astfel, el proiectează un număr impresionant de construcții, de la apartamente de locuit, la hoteluri, stadioane și hale industriale. În anul 1970 i s-a publicat la Editura Litera un volum de versuri numit „Mereu Doi” cu o prefață scrisă de Nina Cassian, volum ce s-a bucurat de numeroase aprecieri. Fiind un pasionat al artei universale, va face câteva excursii de documentare în Occident, obținând cu greu, și întotdeauna numai în urma unui lung ciclu de refuzuri, pașaportul din partea autorităților romane. În timpul acelor călătorii a intrat în legătură cu câțiva disidenți romani din Occident, printre care Monica Lovinescu și Virgil Ierunca, două dintre cele mai cunoscute voci ale postului Radio Europa Liberă. La sfârșitul anilor ’70 Gheorghe Ursu devine un sarcastic critic al abuzurilor regimului comunist și al cultul personalității lui Ceaușescu, iar cea mai mare parte a acestor critici le-a încredințat unui jurnal intim, de unde deseori citea, în forme literare, în cercuri de prieteni. La începutul anilor ’80 el va începe să tipărească afișe antitotalitare, fiind însă imediat arestat pentru „intensă activitate de propaganda dușmănoasă” împotriva regimului. Gheorghe Ursu a fost din nou arestat pe 21 septembrie 1985, pe motiv că deținea valută, respectiv pentru că într-una dintre numeroasele percheziții la domiciliu i s-ar fi găsit suma de 17 dolari americani. În realitate, a fost arestat în urma denunțului unei colege de serviciu, care a intrat în posesia jurnalului său intim, jurnal confiscat ulterior de Securitate. Jurnalul său intim avea 61 de caiete reprezentând însemnările zilnice pe perioada 1949-1984 şi alte manuscrise ce au fost imediat distruse. După ce a fost arestat de Securitate Gheorghe Ursu fost plasat în aceeași celulă cu „recidiviștii violenți”, iar milițienii de la Penitenciarul Jilava, care îl păzeau au primit ordin să nu intervină, chiar dacă din spatele gratiilor se auzeau zgomote și țipete. În paralel, Gheorghe Ursu era scos din celulă şi „interogat” de mai multe ori pe zi, prin „metode specifice”, de către Securitate. În aceste cumplite condiții disidentul Gheorghe Ursu a rezistat până pe 17 noiembrie 1985 când a murit în Spitalul de la Jilava, unde fusese adus în stare gravă din beciurile Securității, bătut de anchetatori și de colegii de celulă. Familiei i s-a comunicat câteva zile mai târziu că a murit, dar nu și cauza morții. Abia după multe zile,organele statului au anunțat familia Ursu că drept cauză a morții, a fost o peritonită netratată, chiar dacă declarațiilor mai multor medici de la Spitalul Penitenciarului Jilava, spun că leziunile care au provocat moartea lui Gheorghe Ursu au fost făcute în timpul interogatoriilor pe care le făcea maiorul de securitate Marin Pârvulescu.