CÂND BISERICA NE ADUCE AMINTE CĂ SUNTEM ROMÂNI
Sfințirea bisericii din satul Pâhna, comuna Oltenești
Am ajuns la Pâhna într-o zi de toamnă târzie, în care vântul se strecura hain sub straiele de sărbătoare ale copiilor și sătenilor așezați pe două rânduri, cu flori in mână. Aceștia îl așteptau cu nerăbdare și emotie pe Preasfințitul părinte episcop Ignatie, să participe la slujba de sfințire a bisericii satului, care a renăscut din propria cenușă, mai frumoasă și mai puternică decat altădată.
Biserica este așezată pe deal, într-un sat îmbătrânit, unde tinerii plecati în lume, nu s-au mai întors acasă, să-și înalțe case cu etaj, ca in locurile de unde s-au strămutat. Am trecut cu autocarul pe lângă case vechi, lăsate în paragină, pe un drum colbăit și îngust, pe care, autocarul nostru înainta greu, suflând ca un moșneag.
Satul Pâhna este recunoscut încă din anul 1451, când domnitorul Moldovei, Bogdan Vodă s-a luptat in codrii Crasnei cu o armie poloneză. In bătălie s-a remarcat vornicul Mihai Pâhna, care a avut libertate să construiască aici un sat de răzeși și o bisericuță cu hramul Mihail si Gavril. Clopotul turnat în anul 1830 are inscripționat pe el” Acest clopot a fost turnat in vremi de răstriște”(era războiul ruso-turc). Biserica nu mai este, a ars in 1908, apoi a fost construită alta în 1921. Bineînțeles că au trecut atâția ani, a mai fost reparată din când în când. Dar, ultima imagine o arată sprijinită cu pari, ca să nu se prăbușească.
Tot cuvinte frumoase am auzit despre un moldovean venit de peste Prut să facă învățământ in Pâhna. Și îl face cu vârf și îndesat. Copiii îmbrăcați în costume naționale sunt conduși de el, atât la activități culturale, cât și la clasă. ” Este dirigintele nostru!” a confirmat cu tărie și dragoste în glas un copil, aflat in preajma noastră .
Când mergi la o biserică, la un eveniment de mare anvergură, precum sfințirea unui lăcaș de cult, ești supus unor încercări, menite să te smintească de la cele sfinte: oameni gălăgioși, frigul și vântul aspru, slujba lungă. Dar, printre clipe de pierzanie și revenire, am putut să observ ritualul de sfințire, pornind de afară, și mergând în jurul bisericii. Apoi, intrând la adăpost, am mai putut să stau de vorbă cu mine și cu Dumnezeu, să îi mulțumesc pentru drumurile necunoscute, pe care îmi poartă pașii.
Biserica de la Pâhna este o biserica din zid , sub formă de corabie, cu clopotnița încorporată în pronaos.
Am intrat și am urmărit scările care duceau în clopotniță, și dintr-o data am observat picturile diferite de bisericile vechi: nu am mai văzut scene din judecata de apoi, râul de foc și păcătoșii care cad de pe o scară a faptelor bune, care urca spre cer. Am văzut pictura pe care am citit cu surprindere Ienăchiță Văcărescu, apoi , lângă el, Constantin Brâncoveanu cu fiii.
Urmărită de ochiul Sfintei Treimi am intrat in naosul încăpător, unde, pe partea dreaptă erau pictați sfinții României, împreună cu Stefan cel Mare și sfânt, dar și Sfântul Gheorghe Pribeagul, desculț, dar îmbrăcat in costumul popular romanesc. În partea stângă a naosului erau mucenițele românce, iar sfântă Filofteia avea catrința noastră străbună.
Formă pătrată a naosului simboliza cele patru zări – simbolul lumii terestre, pe care se sprijină o cupolă în calotă sferică, sfera fiind simbolul perfecțiunii divine. Și, iarăși mi-a tresăltat inima de bucurie și mândrie patriotica: icoana Maicii Domnului din partea stângă, înainte de altar prezenta o imagine a mamelor românce, Măicuță noastră fiind îmbrăcată in costum popular! Iată că, biserica revine la ceea ce a fost cândva: pilonul de nădejde al națiunii noastre! Dacă noi pierim ca neam, biserica are grijă să ne amintească rădăcinile adânci și puternice ale romanilor!
Dacă la alte biserici am văzut catapeteasma din lemn sculptat, aici era un zid: ca un zid puternic de cetate apărată de sfinți!
Daca iconostasul este peretele care ne desparte de lumea nevăzută, astăzi am trecut dincolo și prin mir și binecuvântare, am mai urcat o treaptă spre Dumnezeu.
Mulțumim părintelui paroh că a facut posibila aceasta minunată lucrare, cu ajutorul sătenilor și a altor oameni care își construiesc case în cer, pentru viața viitoare.
Doamne ajuta tuturor!
