CÂND EȘTI DATOR ȘI SĂRAC ȘI APOI SĂRAC ȘI DATOR

Agricultura României și împrumuturile care o șantajează, în loc s-o ridice

Pe când era ministru la Agricultură, Adrian Chesnoiu se lăuda că România produce necesarul de hrană pe cont propriu și că stăm bine cu rezervele.

Ce ne zice de-abia acum, când nu mai e ministru și când s-a ales și cu dosar la DNA, e că acele rezerve erau pe maxim 3 săptămâni și mai mult decât atât, acest lucru era la comandă americanilor.

Americanii ar fi interzis României vreme de 20 de ani să achiziționeze la rezervă de stat alimente care să ajungă populației pentru mai mult de 3 săptămâni, în urmă unui împrumut de 350 milioane dolari contractat în 1997 de la Banca Mondială.

Obligațiile României în urmă acestui împrumut au fost:

–        rezervă de stat limitată la 350.000 tone

–        eliminarea subvențiilor la îngrășăminte

–        reducerea cu cel puțîn 25% a subvențiilor  la semințe

–        precum și privatizarea sau lichidarea unui număr de 1.600 de societăți agricole de producție, 150 de societăți de producție din piscicultură și acvacultură, Comcerealul și Semromul

Miniștrii PSD ce se tot înlocuiesc reciproc, Daea și Chesnoiu, spun că ei nu au reușit să majoreze achizițiile de grâu la rezervă de stat începand cu 2018, deși înțelegerea cu americanii s-ar fi încheiat din 2017. Mai sunt și alte asemenea înțelegeri de care nu știm încă și de care vom află când va fi prea târziu?

Ultima bombă de minciună amestecată cu adevăr este ultima decizie a lui Chesnoiu că ministru, care , atenție, i-a luat 6 luni de “elaborare” – să  obțină o majorare a rezervei de stat, nu numai la grâu, dar și la celelalte produse alimentare, astfel încât să ajungă pentru doi ani, că și în celelalte țări europene. Dar de atunci și până acum singură decizie publicată în Monitorul Oficial a fost completarea stocurilor pe care le trimitem că ajutor Ucrainei.

Că nu vorbesc cu oamenii de rând e clar. Dar ei se pare că nu vorbesc nici între ei. E că și cum la o ștafetă fiecare concurent ar lua cursa de la zero, în timp ce cetățeanul irosește bani, timp, resurse și șansa de a recupera decalejele cu țările civilizate.