“Cântecul libertății” de la HUȘI

Cu ceva ani în urmă, procurorii DNA au intrat pe firul unei “afaceri ingenioase” a doua angajate la stat, una de la ITM și alta de la Agenția Locală de Ocupare a Forței de Muncă. Practic cele două cucoane au întocmit un “plan de afaceri” prin care se făceau angajări fictive la unele firme obscure din zona Huși, fiind angajate în fals persoane, pentru a beneficia ulterior de ajutor de șomaj astfel încât cele două afaceriste să bage în buzunar câte 500 de lei pentru fiecare asemenea client. Ancheta începută în 2013 cu mare tămbălău în presa locală s-a încheiat cu un “fâs” prin care toată lumea scăpă basma curată și asta pentru că justiția a fost prea înceată iar faptele de “înșelăciune” s-au prescris.
Și asta-i doar un exemplu. Mai țineți minte cum inspectorul Munteanu Iulian de la poliția rutieră a municipiului Vaslui, cu aghiotanții săi prin 2013 ieșeau pe străzile orașului și împărțeau dreptatea după bunul plac? Ați mai auzit ceva? Au fost condamnări? Credem că unele fapte s-au prescris deja!
Dar ce mai contează, s-or întreba unii, nu? Păi contează! Infractorii au ajuns să-și facă plan de afaceri si fiecare cânta melodia lui. “Fur cât pot, că poate sau oricum nu mă prinde. Dacă mă prinde apelez la ceva relații și la un avocat bun ca să tărăgăneze procesul, până se prescriu faptele. Și chiar dacă mă condamnă, rămân cu banii”. Iar statul după atâta efort și resurse consumate să-i prindă, să le probeze faptele, să-i judece, rămâne în cele din urmă în ofsaid. Și chiar dacă îi condamnă pe unii, plătim tot noi să-i ținem câțiva ani în confort la “mititică”. Iacă, asta-i justiția! O fi bună, o fi rea, spuneți voi!