LA SAUCA- VASLUI OAMENII ÎȘI CAUTĂ RĂDĂCINILE

best auto leo vaslui


Am fost invitată astăzi la o șezătoare în satul Sauca, de către o creatoare de frumos, Rodica Bulboaca . Nu am mers singură, ci împreună cu prietenele mele( și ale dumneaiei), Angelica Patrici și Florica Decuseara .

La Sauca, în scoala veche, Rodica, alături de oameni inimoși, au realizat un muzeu al satului. Astfel, scotocind prin casele bătrânilor, prin poduri prăfuite sau prin lada de zestre a bunicilor, oamenii au scos la lumină obiecte de o frumusețe rară, neprețuite: teasc, stative, vârtelniță, piuă, polizor, străchini, covoare, costume naționale. Dar, înainte de toate, și-au regăsit sufletul. Sufletul românesc, pus in ștergare, în țolice, în icoanele vechi și în cusăturile în cruciulițe. Rodica Bulboacă și oamenii din sat nu au scuturat doar praful de pe aceste obiecte. Au căutat adânc în pământ rădăcinile strămoșilor noștri. Iubire și emotie scrie în lucrurile expuse. Sudoarea bunicilor și cântecul de jale al poporului român.

Șezătoarea de astăzi face parte dintr-un proiect cultural. Cert este că, așa cum îi stă bine unei comunități, astăzi au fost prezenți toti gospodarii satului: primarul comunei Laza, directoarea școlii, părintele Crețu, contabila de la primărie, dar și alți cetățeni. Am văzut îndrumători ai elevilor, care au lucrat pe ateliere. Am văzut prieteni de suflet, care trebuiau să fie acolo. Dar, și gospodine, mamele și bunicile copiilor prezenți.

La șezătoare se muncește de zor. De fapt, vorba cântecului:

” Mamă, inima mă doare

Că m-am dus la sezatoare,

Dar de lucru n-am lucrat,

Că eu, mamă, am mâncat”

Domnul și doamna Alexandra Lupascu au venit pentru a crea voie bună. Gospodinele au făcut sarmale și poale în brâu, plăcinte coapte pe frunze de hrean. Noi am jucat, am ras și am mâncat bunătățile puse pe masa rotundă, cu trei picioare. Dory Carabas mergea și la atelierul copiilor, dar și la noi.

În afară de muzeul satului, astăzi am văzut o expoziție specială de tablouri de artă naivă, realizate de un fiu al satului, Neculai Burcă, despre care Rodica și părintele Cretu au vorbit în termeni elogioși. Și câți oameni de seamă nu s-au ridicat din colbul satului, ducând numele în locuri speciale! Plecăciune, în eternitate, domnule pictor!

Când lumea satului își dă seama că noi avem comori nebănuite lăsate de strămoșii noștri, și se întoarce la aceste comori, spunem că, încă mai este o speranță de bine. Nu ne-am pierdut identitatea și că, rădăcinile noastre adânci, hrănesc puieții tineri care se ridica tot mai puternici. Ce frumosi sunt acești copii în costume naționale, ce lucruri minunate ies de sub mâinile lor dibace!

Felicitări, Rodica Bulboacă, și tuturor celor care îți stau alaturi. ” Bujorii din Laza” înfloresc nu numai în mai! Ei sunt eterni , așa cum este poporul nostru romanesc.

Felicitări și onorate că ne-ai invitat astăzi. Am venit acasă cu inima și gândul pline de mândrie că mai sunt oameni cărora le pasă!



Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Informații de calitate.