Râtul electoral

În România trăim ca într-un banc cu rimă. La fiecare  4 ani auzim de la politicieni sloganuri electorale: “vom schimba”, “vom face”,”vom avansa”, “vom drege” urmând apoi să-i vedem dând din umeri, ca niste habarnisti. Mulți dintre ei cad prada la prima întălnire cu “peșcheșul” iar alții își urăsc tara mai rău și mai cumplit decât străinii de neam.
  Pai cum să schimbi o tară fară să schimbi condițiile de bază ale mitologiei politice?
Imaginea de ansamblu ne arată tiparul propagandistic la fiecare alegeri: același sistem, aceleași reguli și butoane, aceeași oameni. Ori cum am fi dat-o rezultatul rămâne doar unul: lipsa de viziune, prostituția oamenilor marionetă și în final dezastru national.
  La conducerea României trebuie să vină o clasa politica nouă .Trebuie schimbate profund  sistemul și regulile sale. Butoanele de comandă trebuie luate din mana nebunilor și puse în mana unor meritocrati, suveranisti care răspund la interesele poporului și nu la comanda străină. Acești oameni trebuie să demonstreze cunoașterea și priceperea lor într-un domeniu, iar apoi să ocupe funcții publice.
În concluzie, beneficiarul jocului electoral se decide în urma alegerilor prezidențiale, iar de acolo a venit mereu adierea suferinței noastre.
Cum s-ar spune, pestele de la cap se impute.
Spre exemplu, la ultimele alegeri, sloganul, n-o alegem pe “proasta”, îl alegem pe “mut”, că-i cult și are șase case, n-a fost de bun augur. Parca cu prima varianta era mai bine? De vreme ce n-a ieșit, putem spune orice. Neuronii ne spun că mai important este cine și de ce propune candidații. Acolo-i chintesența, acolo se toacă banii pentru imagine și orice prost sau trădător poate fi făcut prezidențiabil, daca păpușarii o cer. Deci propunerile partidelor, pentru prezidențiabili, le fac de fapt președinții acestora și hahalerele din jurul lor. Acolo se joaca proiectul trădării! Apoi, în campania ce urmează, o să vedem cum televiziunile îl pupă în fund pe exponentul ocultei, desi acesta n-are nici un merit. Dar nu mai conteaza, bani să iasă!
Așa a fost la fiecare scrutin de la pălitura de stat încoace, cu o singura excepție ce-l privește pe “tap”, care a și clacat (vezi declarația lui:”sistemul m-a învins”). Și-am rămas cu gur amar și ne-am bucurat ca prostii, când de fapt niciodată, n-au ieșit ai nostrii. Acum când ne uitam la Drulă, Ciucă și Ciolacu care probabil se vor propune prezidențiabili, tabloul suferinței perpetue a acestei nații e deja zugravit:împrumuturi, inflație, pandemii, foame și eventual război. Pai dacă semeni neghina, neghină o să iasă, dar oare soarele când mai vine și pe strada noastră?