Cum au vândut rafinăria RAFO Onești

RAFO Onești este doar una din cele 10 rafinării care funcționau în România la nivelul anului 1990.

Directiva partidului comunist român era una clară: trebuie să consumăm din ceea ce producem și să exportăm produse la schimb pentru acele zone unde nu putem asigura la nivel național consumul intern.

În acest sens industria petrolieră era importantă deoarece ea furniza nu doar combustibili dar și materie primă pentru industria chimică.

La nivelul anului 1989 România avea o economie funcțională care exporta mai mult decât importa. A fost momentul la care în urma unei lovituri de stat puterea existentă la acel moment a fost dată jos și gruparea sovietică strânsă în jurul lui Ion Iliescu a preluat puterea. Averea națională avea să fie mutată pe persoană fizică, demolată sau distrusă.

Așa s-a întâmplat și cu RAFO Onești. Deși era una din cele mai importante rafinării din România și care asigura locuri de muncă pentru jumătate de județ, aceasta a fost vândută pentru doar 8 milioane de euro. Da, ați auzit bine, doar 8 milioane de euro a fost costul dar partea și mai proastă este că nici această sumă derizorie nu a mai intrat în conturile statului român.

În realitate, profitând de corupția din interiorul partidelor politice, un bun de seamă al poporului român a fost cedat aproape gratuit către o rețea infracțională internațională.

Datoriile companiei au început să crească după acel moment deoarece această grupare infracțională nu își pusese în gând să facă o afacere reală ci să devalizeze cât mai mult. Asta însemna că nici datoriile nu trebuiau plătit și nici taxele către stat.

În cele din urmă statul a iertat compania de datorii convertindu-le în acțiuni. S-a întâmplat acest lucru în timpul mandatului lui Andrian Năstase, cel care privatiza și Petrom către OMV.

În anul 2005 compania ajunge pe mână unui oligarh rus și apoi pasată, când au dus-o în insolvență, unei grupări de mafioți din Republica Moldova. Este uimitor cum sistemul de justiție din România dar și serviciile secrete au permis ca toate aceste transferuri să se realizeze, în loc ca statul să administreze acest bun național.

În cele din urmă compania a fost împinsă spre faliment, viața oamenilor de acolo reprezentând doar o joacă pentru stăpânii care s-au perindat pe lângă politicienii români.

România este o țară bogată, o țară cu oameni muncitori, o țară cu multe resurse. Tocmai de aceea multe grupări infracționale și internaționale s-au perindat pe aici și fără o conducere autoritară și cu justiția în mână bunurile țării devin prada acestora.