2 noiembrie: Mazilirea domnitorului Matei Basarab al Țării Românești, din cauza uneltirilor lui Vasile Lupu, domnul Moldovei.

La data de 2 noiembrie 1639 în urma intrigilor domnului moldovean Vasile Lupu, ce era sprijinit de marele vizir otoman Rustem Pașa, domnul Munteniei Matei Basarab este mazilit de către sultanul de la Stambul, Murad al IV-lea. De altfel, Vasile Lupu a uneltit împotriva lui Matei Basarab încă de la începutul domniei acestuia, iar miza conflictului era înlăturarea din domnie a domnului muntean şi numirea în scaun a lui Ioan, unul dintre fiii lui Vasile Lupu. Relaţiile diplomatice întreţinute de Matei Basarab cu Austria, Polonia şi Transilvania, ori prezenţa la Curtea munteană a ambasadorilor acestor state, precum şi antipatia domnului de la Iaşi faţă de cel de la Bucureşti, i-au convins pe unii dintre demnitarii otomani că mazilirea lui Matei Basarab ar fi o soluţie. Mai mult, incidentul înregistrat în contextul conflictului armat turco-tătar de la Dunăre, unde Matei Basarab a refuzat să se prezinte personal, trimiţându-şi doar oamenii de încredere, a făcut ca presiunile exercitate asupra sultanului de către marele vizir otoman Rustem Pașa, protectorul lui Vasile Lupu, să se concretizeze. Astfel, sultanul Murad al IV-lea va cere domnului Moldovei să-l alunge din domnie pe Matei Basarab și poruncește lui Vasile Lupu intrarea în Ţara Românească în fruntea unei armate de circa 30.000 oameni. Confruntarea dintre cei doi domnitori a avut loc la Ojogeni, pe râul Prahova la 23 noiembrie 1639, iar Vasile Lupu va fi înfrânt de către Matei Basarab, domnitorul moldovean pierzând în această bătălie și pe fiul său Ioan, căruia voia să-i lase domnia Munteniei. De altfel, Vasile Lupu va mai încerca de mai multe ori să cucerească Țara Românească, ultima dată în anul 1653 când va pierde domnia Moldovei și va fi nevoit să plece în exil Crimeea, apoi la Istanbul, unde va fi prins și închis în închisoarea Edikule, unde va trăi până la sfârșitul vieții. În schimb, Matei Basarab va reuşi să-şi normalizeze relaţiile cu sultanul, care ocupat fiind cu revoltele din partea orientală a Imperiului, va prefera să pună capăt acestui conflict şi să încaseze sumele de bani ce i se cuveneau prin plata tributului, decât să pornească un nou război contra Țării Românești.