protejarea culturii și tradițiilor românești

In luna octombrie 2022. Presedintele AUR – domnul GEORGE SIMION, impreuna cu deputatul Dumitru Flucus, au lansat o propunere legislativa de modificare si completare a Legii educatiei nationale nr. 1/2011,la care a subscris si doamna deputat de Vaslui a partidului AUR –Raisa Enachi, impreuna cu alti 24 de deputati ai aceluiasi partid. Aceasta initiativa priveste cultura, traditiile, obiceiurile, portul popular si folclorul, care definesc poporul roman, facandul unic,statornic si nemuritor. Asa cum se precizeaza in expunerea de motive a acestei initiative ,importanta cunoasterii valorilor identitare capitale, la nivel individual, comunitar si national, este fundamentala pentru intelegerea si consacrarea locului lor in lume ,deoarece „Nimic nu pare a fi mai important pentru un individ sau pentru o etnie decat sa ia cunostinta de sine, cat mai exact si pe acest temei sa-si asigure o integrare cat mai armonioasa in lume” (Alexandru Zub, istoric, membru corespondent al Academiei Romane) Fiecare element al culturii si civilizatiei romanesti, reprezinta o mostenire a poporului nostru care trebuie transmisa prin viu grai, prin lucrari scrise ale marilor scriitori si poeti,prin opere ale pictorilor, sculptorilor, prin ceramica si tesaturile mesterilor populari,prin mestesugarii care confectioneaza butoaie,cazi, ciubere, linguri si alte obiecte din lemn,prin arhitectura romaneasca,prin straiele populare, prin folclorul romanesc, prin transmiterea unor obiceiuri si ritualuri mai ales din mediul satesc si multe altele la care se adauga bucataria tipic romaneasca,atat de apreciata de milioanele de turisti care ne viziteaza tara. In mod paradoxal, populatia trece printr-un proces de emancipare, care indeparteaza copii si adultii de traditiile si cultura romaneasca. Daca ne uitam istoria si pe marii patrioti care au aparat hotarele acestei tari, daca uitam de cei ce au cazut pe campurile de lupta pentru apararea patriei,daca uitam pe cei care, cu sabia, cu condeiul sau penelul au transmis din generatie in generatie faptele de vitejie a acestui popor, pe domnitorii mari patrioti care pe langa faptul ca au aparat tara au lasat in urma lor castele, manastiri si biserici ce stau marturie a luptelor de neatarnare si cu care astazi ne mandrim ca fac parte din patrimoniul cultural national si din patrimoniul UNESCO, daca ne uitam cultura, traditiile obiceiurile stramosesti care au dainuit peste veacuri, inseamna ca suntem un popor pe cale de disparitie. Pe langa cunostintele dobandite in scoli, avem datoria sa ne improspatam cunostintele si sa transmitem generatiilor viitoare, toate aceste lucruri. In cadrul ciclului „PATRIOTISM, CULTURA SI TRADITII” pe care il inauguram astazi, incercam sa reamintim despre una din valorile inestimabile, care a ridicat Romania in randul tarilor civilizate, a contribuit la intregirea tarii si a facut ca tara noastra se fie recunoscuta si respectata pe plan european si mondial:

REGINA MARIA A ROMANIEI:

La 18 iulie se implinesc 85 de ani de la trecerea in nefiinta a Reginei Maria a Romaniei S-a nascut la 29 octombrie 1875 in tinutul Eastwell Park, Ashford Kent din Anglia din parintii Alfred Ernest Albert de Saxa-Coburg si Gotha, duce de Edinburgh si mama Maria Alexandrovna Romanova, mare ducesa a Rusiei, unica fiica a tarului Alexandru al ll-lea al Rusiei. Si-a petrecut copilaria in tinuturile natale, fiind cea mai mare dintre copii familiei. Tatal sau era cel de-al doilea fiu al reginei Victoria si a printului consort Albert. Pe fondul atmosferei tensionate din familie, cauzata de o mama irascibila, dominatoare si un tata slab de fire si plecat aproape permanent in lungi calatorii pe mare, printesa Maria a fost crescuta timp de 12 ani numai la Eastwell Park, care a ramas unul din locurile favorite pe care le-a evocat mai tarziu cu bucurie si nostalgie. In timpul copilariei s-a atasat foarte mult de sora sa Victoria Melita (alintata Ducky), ramanand foarte apropiate pana la sfarsitul vietii. In 1886, tatal ei ducele de Edinnburgh a fost numit la comanda Flotei din Mediterana iar familia s-a mutat in Malta pentru 3 ani. Aici printesa se indragosteste pentru prima data de Maurice Bourke, capitanul iahtului ducelui. In 1888 a infiripat o idila cu varul sau, printul George dar rudele acestuia s-au opus. De altfel si Maria Alexandrovna, care era de religie ortodoxa, a respins ideia casatoriei intre veri primari. In anul 1889 tatal sau, la presiunile reginei Victoria, a acceptat succesiunea in locul unchiului sau Ernest al ll-lea la conducerea ducatului de Saxas-Cobujrg si Gotha, iar familia s-a mutat la Coburg in Germania. Casatoria Printesa Maria a avut o adolescenta foarte scurta petrecuta in Germania, fiind obligata sa intre in baletul politico-diplomatic al casatoriilor monarhice europene. Scriitorul Guy Gauthier, in lucrarea „Missy, regina Romaniei” mentiona: „Anii trec si Maria, care a devenit una dintre cele mai frumoase si titrate printese din Europa, se apropie de varsta fatala la care trebuie sa te gandesti la viitor. Viitorul pentru o tanara de rangul ei este cuprins intr-un singur cuvant: casatorie. In acea epoca nici nu se punea problema sa ceri parerea copiilor,care trebuie sa se casatoreasca din motive ce nu tineau de sentimente ci de politica. Maria va trebui sa se incline in fata sortii obisnuite. Pentru ea, avand un caracter atat de ferm, va fi o rana ce nu se va cicatriza decat dupa multi ani. Maternitatea si apoi politica vor fi intr-un fel substitute ale dragostei neimplinite.” In aceiasi perioada, Casa Regala a Romaniei cauta o consoarta pentru printul Ferdinand care urma sa asigure viitorul acestei dinastii. Primele intalniri intre cei doi,in anul 1891, vor fi esecuri totale,dar ulterior imparatul german il cheama pe timidul Ferdinand si impreuna cu ducesa Maria Alexandrovna, fac presiuni asupra celor doi tineri si in anul 1892 anunta logodna acestora. Pentru oficializare casatoriei, regele Carol l, face o vizita la Londra in toamna anului 1892, unde se intalneste cu ducele de Edinburgh, tatal Mariei, apoi se intalneste cu regina Victoria si in final, casatoria a fost aprobata. La 10 mai 1893, la Sigmaringen in Germania are loc casatoria Altetei Sale Regala Maria de Edimburgh ,cu Alteta Sa Regala Ferdinand, printul de Coroana a Romaniei. Celebrarea a cuprins de fapt 3 ceremoni de casatorie : civila, catolica si religioasa (religia lui Ferdinand) si protestanta (religia Mariei). Dupa casatorie au plecat spre Romania, cu o scurta oprire la Viena unde l-au vizitat pe imparatul Franz Josef, apoi au traversat Transilvania cu luminile stinse avand in vedere situatia politica delicata din acel moment. Inca de la intrarea in Predeal, cuplul princiar are parte de o primire deosebita, urmata de o serie de ceremonii si receptii oficiale. Acelasi autor, Guy Gautier, in lucrarea Missy, regina Romaniei, mentiona : „Romanii sunt latini. Vorbesc cu inima si cu mainile. Din primul moment o adopta pe Maria. In spatele acestei spontanietati efective se ascunde ceva mai profund. Dupa aproape 30 de ani de monarhie prusaca, serioasa si competenta, dar care ducea lipsa de imaginatie, a venit in sfarsit momentul pentru o regalitate care vorbeste sufletului. Este un dialog care intre Maria si poporul roman va continua, in ciuda vicisitudinilor istorice, timp de 45 de ani.” Relatia cuplului princiar si apoi regal, a fost una complexa si cu o evolutie sinuoasa in timp, dar ceea ce a constituit o constanta a acestei relatii a fost permanenta disociere intre viata publica si cea privata, pe care atat Ferdinand cat si Maria au facut-o. Ei nu au lasat niciodata ca problemele de cuplu sau personale sa primeze in detrimentul functiilor publice pe care le aveau la nivelul societatii, focalizandu-si energiile si eforturile intr-un mod concertat pentru indeplinirea misiunilor ce le aveau. Regina Maria amintea intr-o lucrare a sa : „Preocuparea noastra cinstita a avut intotdeauna un singur obiect : Romania. Orice graseli vom fi facut, pe noi ne-au animat intotdeauna intentiile cele mai bune si sunt convinsa ca si poporul stie acest lucru”.

Faptul ca aceasta casatorie a fost stabilita din interese dinastice, fara ca cei doi soti sa aiba vreun cuvant de spus, ca si diferenta de varsta si temperament a lor, a facut ca in primii ani de casatorie relatia lor sa fie una destul de tumultuasa si inegala.

In lucrarea sa „Insemnari zilnice” Regina Maria mentiona :

„Noi suntem naturi total diferite , nu puten intelege anumite lucruri pentru ca mintea noastra lucreaza complet altfel.In tineretea noastra ne faceam unul pe altul sa suferim, eram ca doi cai rai imperechiati, desi erau intotdeauna probleme asupra carora cadeam de acord”.

Cu timpul, cu aparitia copiilor, cu o mai buna intelegere din partea lui Ferdinand si cu o mai buna integrare a principesei Maria in Casa Regala si in societatea romaneasca, perechea princiara a reusit sa treaca peste cele mai multe dintre aceste asperitati, reprezentand un factor de stabilitate pentru viitorul dinastiei si a Romaniei. Cel mai bine a sintetizat acest lucru tot regina Maria care ii marturisea la un moment dat regelui Ferdinand: „ce pacat ca a trebuit sa irosim atatia ani ai tineretii ca sa invatam cum sa convietuim”

In lucrarea sa „Despre relatia cu regele Ferdinand”, regina Maria amintea :

„Din pricina ca fusese prea indelung subjugat si apasat, regele Ferdinand avea nevoie adesea sa fie inviorat si intarit. Felul meu de a fi ii insufla curaj si nadejde. In ceasurile de indoiala, gasea in mine o incredere de otel, pe care singur nu o avea. Mana in mana eram mai puternici. Nu era in firea sotului meu sa ma recunoasca in vazul tuturor ca pe ocolaboratoare. Dar avea incredere in mine, eram o tavarasa plina de veselie, uneori cam nesupusa, care insa niciodata nu-l dezamagea. Afara de aceasta, menirea si telurile noastre, erau aceleasi si traiam amandoi pentru acelasi ideal : binele tarii noastre. Aceasta ne facea rabdatori unul fata de altul si ne insufla fiecaruia ingaduinta pentru cusururile celuilalt”

Diferenta de temperament dintre Maria si Ferdinand a indus in anumite momente perceptia ca acesta ar fi fost sub dominatia energicei sale sotii, ceea ce era de multe ori doar o aparenta. Chiar daca Ferdinand lua de multe ori hotararile cu greutate si de multe ori ajutat de altii, inclusiv regina, el nu lua decat acele hotarari la care singur ajunsese la concluzia ca sunt cele corecte.

In lucrarea sa „Amintiri” I.G.Duca sublinia:

„Parerea obisnuita este ca era sub influienta reginei Maria, ca ei i se datoreaza hotararile care l-au dus la gloria intregirii neamului. Lucru nu este exact. Desigur ca in unele probleme regina Maria a exercitat o inraurire asupra lui intr-o oarecare masura. Chiar personalitati mai puternice din apropierea lui l-au putut influienta, ca sa nu mai vorbim de o personalitate atat de hotarata , de vie, ca a Suveranei. Insa o adevarata, o decisiva influienta, dansa nu putea exercita fiindca legatura sufleteasca dintre ei era prea slabita, prea erau departe si straini unul de altul. In tineretele lui dansul o iubise mult, aceasta dragoste nu fusese impartasita”.

Relatia lor de cuplu se rezuma la o toleranta amabila si un devotament sincer al unuia fata de celalalt, uniti intr-o camaraderie cordiala si autentica, de grijile comune pentru tara si pentru familie. Ea se inchina in fata superioritatii sale ca rege si barbat, in public. El se pleca in fata ei in viata particulara, pentru ca stia ca ea intelege lumea mai bine decat el

Tot I.G.Duca in lucrarea sa „Amintiri” scotea in evidenta urmatoarele :

„Cand s-au urcat pe tron dragostea lor se stinsese de ani de zile. Regele insa admira multe din insusirile sotiei lui :vointa, sinceritatea, vitalitatea, veselia, dar atat tot. Trecea saptamani si luni fara sa-si vorbeasca altceva decat banalitati la masa si fata de martori. Nici o intimitate intre doua vieti indreptate pe carari despartite. Tronul pe de o parte, incercarile ei repetate pe de alta parte, ii apropia din nou vrand ne vrand, dar nu destul. Este sigur ca in fundul sufletului sau, el a avut fata de dansa adevarata stima si adevarata incredere, o cunostgea insa prea bine ca sa nu se sfiasca de ea”.

Viata la Curtea Regala

Maria a intampinat multe dificultati in adaptarea sa la conditia de sotie a principelui mostenitor al Coroanei Romaniei. Lumea de la Bucuresti, latina si ortodoxa era foarte diferita de lumea ortodoxa anglo-saxona si protestanta in care crescuse.

„Nu am fost adusa in Romania pentru a fi adorata si rasfatata, ci pentru a face parte din constructia imaginata de regele Carol. Am fost importata, pentru a fi slefuita, educata, antrenata conform viziunii marelui barbat”.

De la venirea in tara, cuplul princiar a participat la multe manifestari oficiale insa regele Carol l, i-a interzis Mariei sa-si faca prieteni in societatea romaneasca, invocand lipsa unor sfatuitori loiali dar si gelozia.

In viziunea lui Carol”acest rege conservator si maniac al disciplinei,” care s-a zbatut mai mult decat oricine altcineva sa construiasca Romania moderna, singurul rol pe care il avea pereche mostenitoare trebuia sa il joace pe acela de a-si face datoria in ducerea mai departe la indeplinire a acestui proiect al sau. In acest scop i-a tratat pe Ferdinand si Maria fara nici un fel de menajamente. „Regele Carol nu avea nici o afectiune pentru Ferdinand, il tiraniza cat putea si il umilea mai mult decat trebuia. Cat despre Maria, Carol afirma ca”o printesa mostenitoare are doar datorii si singurele sale drepturi sunt cele care decurg din aceasta situatie. Dar si raporturile financiare cu perechea princiara erau in aceiasi nota:I-a lasat vesnic sa se zbata cu greutatile financiare, cu o numeroasa si costisitoare familie, cand ar fi putut sa le asigure traiul cuvenit.

In martie 1896, cuplul princiar se muta la Palatul Cotroceni, pe care Carol incepuse sa-l amenajeze inca din 1892 in acest scop. Acest lucru va permite obtinerea unui grad mai mare de independenta a familiei princiare si inceputul unei desprinderi de tutela regelui.

STEFAN NECHITA Va urma…