Calendarul zilei 13 februarie:

Sociolog, profesor, filosof, preşedinte al Academiei Române și ministru al învăţământului, Dimitrie Gusti a fost unul dintre intelectualii de vază ai elitei interbelice. Este considerat părintele sociologiei româneşti şi este fondatorul Muzeului Naţional al Satului din Capitală, scrie Liga Studenților Iași, pe pagina sa de facebook.

Iată ce scriu studenții despre Dimitrie Gusti:

Dimitrie Gusti s-a născut la 13 februarie 1880, în Iaşi. După parcurgerea şcolii primare și a liceului la Iaşi, urmează un an la Facultatea de Litere, Drept şi Ştiinţe a Universităţii din Iaşi (1898-1899), după care pleacă la Berlin, unde studiază un an la Universitatea Humboldt. În 1904 obţine doctoratul la Facultatea de Filosofie a Universităţii din Leipzig cu teza „Egoism şi altruism. Asupra motivării sociologice a voinţei practice”, iar între 1905-1908 studiază la Berlin sociologie, drept, economie şi statistică.

În 1910 începe să predea „Introducere în cursul de istoria filosofiei greceşti, etică şi sociologie” la catedra de istoria filosofiei antice, etică şi sociologie a universității ieșene. În 1918 devine membru al Academiei Române, iar în 1921 a creat „Institutul Social Român”, for de dezbatere, informare, documentare şi cercetare sociologică. De asemenea, a fondat şi condus Asociaţia pentru Ştiinţa şi Reforma Socială şi Institutul de Științe Sociale al României.

A iniţiat şi îndrumat acţiunea de cercetare monografică a satelor din România (1925 – 1948), care ia sfârşit odată cu instaurarea regimului comunist. Metoda monografică pe care a folosit-o în cercetările sale presupunea abordarea multidisciplinară, lucru reușit prin angrenarea în aceste proiecte a Echipelor Studențești Regale, formate din studenți specializați pe diferite domenii: sociologie, economie, medicină, istorie. Pentru a oferi o imagine a implicării studenților în campaniile sociologice ale profesorului Gusti, este de ajuns să menționăm doar faptul că, în 1939, la aceste campanii au participat 3210 studenți. Potrivit sociologului Octavian Neamțu, “prezența tineretului universitar acolo era rezultatul unei adeziuni la o acțiune nouă, curată și luminoasă, și nu era urmarea unei constrângeri pe cale de lege”. Între personalitățile care au participat la aceste campanii în calitate de studenți, amintim pe Mircea Vulcănescu, Anton Golopenția, Petre Andrei, Traian Herseni, Ernest Bernea, Henri H. Stahl, Gheorghe Vlădescu Răcoasa și mulți alții, pe același model organizându-se și astăzi astfel de tabere de către Asociația AR3G – Școala de vară de sociologie aplicată.

În anul 1939, realizează un pas important pentru sociologia românească, prin instituținalizarea serviciului social, aceasta fiind o premieră la nivel mondial. Astfel, se crea o legătură strânsă între cercetarea sociologică și acţiunea socială practică. De asemenea, nu trebuie uitat faptul că, între anii 1944 – 1946, Dimitrie Gusti a fost preşedinte al Academiei Române.

În viaţa publică s-a manifestat ca un monarhist convins, motiv pentru care a fost exclus din Academia RPR în 1948. În iunie 1950, Dimitrie Gusti a fost forţat să-şi evacueze locuinţa, fără dreptul de a lua manuscrisele, cărţile, tablourile etc. I s-a permis să ia, împreună cu soţia, numai obiecte de îmbrăcăminte, un pat, două scaune, două furculiţe, trei linguri.
Dimitrie Gusti a trecut la cele veşnice în data de 30 octombrie 1955, fiind înmormântat la Cimitirul Bellu.