Capcana mercenarilor

Mă întreb uneori de ce neamul românesc e atât de asuprit de toate națiile pământului și mai rău de conducătorii pe care singuri ni i-am ales. Parcă o ducem din râu în mai rău. Frica de laborator, fabricată pentru distrugerea romanului ne-o transmit tiranii veseli, cu limbile de foc ale divelor micului ecran: o să mâncați gaze că boul face part; o să înghețați la iarnă ; vine iar carcalacul și trebuie să vă băgați rahat prin vene, adio pensii, etc. etc. Pardon, știrile sunt cele mai sângeroase de pe fața pământului. Progresul social, aparent și lăudat, terorizează ființa umană! Este doar pentru mașini, pentru că noi nu mai facem parte din viitor. Trăim de azi pe mâine din zecile de miliarde scoase din tiparnița lui “Manole”, bani însângerați care aduc inflație și iar inflație până câștigurile noastre se vor topi în buzunarele samsarilor.
  Dar cine este de vină că am ajuns aici?
  Cineva spunea că drumul spre iad e pavat cu bune intenții. Probabil și noi am ales cu bună credință și ne-am “pricopsit” cu lupul îmbrăcat în blană de oaie. Deci iată că instituția alegerilor pare cumva depășită întrucât mașinăria acesteia ne-ar fi sucit mințile.Totuși puterea este încă a celor mulți, cel puțin teoretic, că practic românii n-au văzut-o până acum. Unirea în suveranitate ar fi chintesența filozofică a momentului. Dar unirea în ce și cum? Grea îmtrebare, nu? Ce ar fi să ne unim toți efortul în jurul unui îndemn naționalist? Că leprele pe care le-am satisfăcut până acum au tot condus țara și din grânar, am ajuns să luăm pita pe datorie!

Îmi place să cred că sunt suveran și așa am să rămân, deși acum câțiva ani nu știam cu ce se mănâncă treaba asta.

   Să reflectăm bine la asta și vom lua decizia corectă, altfel vom rămâne cu inima tristă suspinând pe ogoarele altora, cu dorul de țară arzând, până lumină va apune pentru fiecare din noi. Dar mai sunt și vlăstarele noastre, educate în aceeași frică a neputinței. Vom putea să-i privim în ochi, cu capul mereu plecat?

Adel