Guvern nou, apucături și oameni stricați

Din toată agitația zilei de marți, am reținut comportamentul a două personaje. Ludovic Orban și Klaus Iohannis, doi lătrăi politici care au schimbat partiturile în cea mai de neam prost manieră.

Ludovic Orban striga din boxele sale fără cap tot soiul de sloganuri privitoare la meritele generalului care tace și face, iar acum, devenit microscopic, anonim și irelevant face ture pe la Palatul Cotroceni cu cîteva panouri scrise ca la pantofar, invocînd trădarea. Ludovic Orban și-a etalat cam toți oamenii care-i are la partidul său microscopic într-o manifestare care ne-a obligat să ne gîndim la greșeala partidelor, a președintelui și a noastră a tuturor de a accepta pe postul de premier un om căruia nu-i poți da pe mînă o frizerie sau un chioșc de legume numai pentru că are un glas care rage cu niște zeci de decibeli în plus.

Înăuntrul zidurilor de la Cotroceni, Klaus Iohannis rece și cu morgă în mediocritatea sa probată de atîtea ori, a probat și el o schimbare de mască și de comportament cum nu poți vedea decît la politicienii dîmbovițeni și la hoții de buzunare din Gara de Nord. Politicienii o întorc la 180 de grade pentru a-și atinge scopul, hoții prinși asupra faptului se scaldă în miere numai pentru a scăpa de poteră.

Klaus Iohannis s-a făcut că nu-și aduce aminte de cum a întors țara pe dos declanșînd o campanie prostească împotriva unui partid pe care a trebuit să-l încununeze chiar în ziua sa de naștere (13 iunie). De la la aroganță la pupincurism politic de la același microfon nu este decît o mică distanță de timp. Numai n-a zis, Pisidi, my love! Ba, i-a fixat mîna să-l vadă lumea și se pregătea să-l pupe în fața camerelor pentru a arăta ce jonglerie politică este capabil să inventeze! După ce și Klaus Iohannis s-a întrecut în grosolanul răget PeeeSeeeDeee-PeeeSeeeDeee, au urmat scenele de giugiuleală politică!

Și Iohannis și Orban sunt două nulități ilustrative pentru clasa și caracterul lumii noastre politice.

Klaus Iohannis se poate lăuda că este singurul președinte și șef de stat din Europa care a avut curajul să desemneze ca premieri (și lîngă ei nenumărate caricaturi ministeriale) cei mai păguboși nimandri pentru România. Poate cere și un premiu. El a avut nesimțirea de a-i pune pe Tudose, pe Grindeanu, pe Viorica Dăncilă, pe Orban și pe Cîțu, pe Ciucă și pe Ciolacu, pe toți în numele stabilității României care, în mintea lui, era și este egală cu liniștea mandatului său și a vizitelor sale cu nevasta.

La cîți mediocri și impostori au ajuns pe scaunul de prim ministru, se mai adaugă unul. A plecat Nicolae Ciucă, pus mai degrabă cu de-a sila decît în baza unei ambiții, și a venit Marcel Ciolacu de la Noul PSD, om cu zero performanțe, picat din Lună în politică, pentru simplul motiv că pîna la PSD n-a prea găsit nimic de muncă.

Cu ce este mai bun Ciolacu decît Ciucă? Comparația poate fi continuată între Ciucă și Cîțu, între Orban și Ponta, între Grindeanu și Tudose, între Viorica Dăncilă și cine a mai trecut pe acolo. Și între toți și Klaus Iohannis! Este prima dată cînd ne-ar ieși dacă încercăm să comparăm mere cu pere și corcodușe cu porumbele. Cu toată operațiunea zisă și „rotativă”, pierdem un timp politic și economic pentru a schimba oameni și decizii. Să plece ai lor și să ne punem și noi niște oameni.

Asta este logica politicii românești. Ce a început să funcționeze cît de cît o ia iar de la capăt și se va urni cît de cît abia după o perioadă de timp. Sau niciodată. Cică Marcel Ciolacu ar avea și el un plan de guvernare. S-a mai vorbit despre acesta deși n-a prea ieșit la iveală. O ficțiune economico-financiară gîndită de trei-patru capete fără experiență în materie, asumată de Ciolacu în numele partidului. Cică 1,5 milioane de români vor avea 1000 de euro pe lună, salariu minim de 500 de euro, recalcularea pensiilor după o nouă formulă, o nouă lege a salarizării, impozite mai mari pe case și mașini etc, de parcă din buzunarele și din burdihanul lui Ciolacu ar curge bani cu nemiluita.

Acum, cînd a fost desemnat să formeze un guvern, a scos foaia cu lista iluziilor și a amenințărilor. Cu ce folos? Cît și ce poate face un premier nepriceput sprijinit de o gașcă de șmecheri (egală cu o bandă politică!) cu o jumătate de guvern într-un mandat de un an și jumătate?

Faceți o socoteală!