Cum a fost închisă fabrica

După 1989 mii de uzine și fabrici au fost închise de către sistemul politic format din PSD și PNL. Hoții din PCR s-au democratizat și au devenit hoții din PSD și din PNL, iar securitatea statului s-a transformat în forma sa occidentală: serviciul român de informații.

România avea la acel moment o economie competitivă ce întreținea relații comerciale cu toate statele lumii. Astăzi din producători am ajuns importatori și consumatori. Statul PSD și PNL a închis fabricile din România iar cetățenii au fost nevoiți să plece din țară pentru a-și putea construi o viață mai bună. Practic politica făcută de cele două partide politice înseamnă exportul de forță de muncă , adică exportul de cetățeni.

Deși serviciile de informații trebuiau să asigure protecția țării, acest lucru nu s-a întâmplat. Uneori cei vinovați erau chiar membri ai securității, agenți deveniți între timp infractori. Instituțiile statului român au fost utilizate în propriul interes , așa s-a petrecut și cu serviciul român de informații.

România avea atunci și o industrie textilă puternică, care cuprindea și partea de confecții. Hainele făcute de către români ajungeau în toată lumea bună și erau considerate ca fiind de foarte bună calitate. În fiecare județ din România existau fabrici din industria chimică, textilă sau confecții.

În această situație s-a aflat și cea mai mare fabrică de confecții din Buzău. Aceasta oferea locuri de muncă pentru peste 2.000 de persoane.

Această fabrică lucra atât pentru armata română cât și pentru poliția română. Astăzi importăm inclusiv costumele angajaților de la stat, în loc să le producem în România.

În anul 2004 fabrica avea să fie privatizată însă această privatizare avea să fie una eșuată. De altfel nimeni nu și-a propus vreodată ca din procesul de privatizare să iasă ceva bun, doar s-au mutat activele statului în mâna unor grupări de crimă organizată.

În anul 2009 fabrica avea să fie închisă iar terenul să fie vândut pentru a se deschide aici un supermagazin. Este rețeta clasică: cei care au preluat întreprinderea au avut un singur scop și anume acela de a vinde toate activele și nu de a continua activitatea. Nu este singura fabrică din România preluată aproape pe nimic și apoi închisă iar terenurile și clădirile vândute.

Practic rețelele de infractori au pus mâna pe fabrică și nu și-au dorit niciodată să continue activitatea ci doar să vândă propritățile imobiliare.

Economia locală din Râmnicul Sărat a fost distrusă de clanurile din interiorul partidelor politice iar românii au fost obligați să ia calea pribegiei.