Cunoscut activist pentru drepturile

Unul dintre cei mai cunoscuți activiști pentru drepturile omului din România, Gabriel Andreescu, a scris un material în care deconstruiește discursul deputatului PNL, Alexandru Muraru, împotriva lui Mircea Vulcănescu.

Într-un text publicat pe siteul agenției Mediafax, Gabriel Andreescu afirmă că PNL-istul se rupe de tradiția partidului său în ceea ce-l privește pe Vulcănescu. Activistul, care i-a cunoscut pe liderii istorici ai PNL, scrie că aceștia s-ar fi oripilat de pozițiile lui Muraru față de Vulcănescu.

Faptul că Vulcănescu n-a fost condamnat pentru crime de război așa cum susține Muraru nu pare să-l deranjeze pe PNL-ist, deoarece acesta are apartenență „la un grup cu agendă inflexibilă”.

„Ca să convingă că alungarea amintirii lui Mircea Vulcănescu este cerută de Legea 217/2015, de interzicere a cultului persoanelor vinovate de săvârşirea unor infracţiuni de genocid, crime contra umanităţii şi de crime de război, Muraru îneacă contraargumentele cu sloganuri. Fostul subsecretar de stat a fost condamnat întrucât (i) ar fi militat pentru hitlerism (ar fi contribuit la tratate economice în detrimentul statului; o aberaţie) şi (ii) ar fi permis intrarea armatelor germane în ţară şi continuarea războiului contra URSS – altă aberaţie, căci numirea lui ca secretar de stat a fost făcută după alierea României cu Germania). Aceste două infracţiuni, puse oricum pe umerii lui împotriva evidenţelor, nu sunt nici crime de genocid, nici crime contra umanităţii, nici crime de război. Norma juridică în numele căreia a fost judecat Vulcănescu este Legea nr. 312/1945 pentru urmărirea şi sancţionarea celor vinovaţi de dezastrul ţării sau de crime de război. El a fost găsit vinovat (revin a treia oară: aberant) pentru partea întâi a titlului: dezastrul ţării. Nu pentru crime de război. Explic faptul că un demnitar român transmite opiniei publice mesaje atât de vizibil opuse faptelor prin apartenenţa la un grup cu o agendă inflexibilă”, a scris Gabriel Andreescu.

Andreescu a remarcat că Muraru transformă cuvintele în arme, anume stigmatizarea celor care interpretează cazul Vulcănescu în altă cheie decât PNL-istul.

„Sfatul şi porunca Dianei Şoşoacă”. Transformarea cuvintelor în arme.Enunţul dintre ghilimele doreşte stigmatizarea oricui care interpretează „cazul Vulcănescu” în altă cheie decât cea pe care o promovează Muraru. Se adaugă referirile repetate la extremism, la ultranaţionalism, la revizionism. Sunt cuvinte folosite ca arme, gândite să acuze şi să ameninţe, să facă rău în mod deliberat unor oameni. (În engleză sintagma este mai puternică, mai scurtă şi mai expresivă: ”weaponizing words”).

Ideea că prezenţa lui Vulcănescu din mintea românilor înseamnă ascunderea istoriei naţionale pare o glumă. Să contravină memorialele care i s-au dedicat, angajamentelor strategice ale României? Vai-Vai!”, a scris Andreescu.

„M-a frapat frazeologia lui Muraru, demagogia referirilor la „partidul meu” şi la colegii de partid care ar trivializa şi pângări „istoria traumatică a acestor forme politice în tentativa de a se opune regimurilor antidemocratice”. De ce PNL ar fi mai curând „partidul lui Muraru” decât „partidul celorlalţi trei colegi”? Prin ce ar reprezenta relativ tânărul istoric specializat pe subiectul monarhiei, spiritul Partidului Naţional Liberal?

Reînfiinţarea PNL şi revenirea în ţară a celor care au menţinut timp de decenii steagul liberalismului în exil a fost o perioada crucială şi în acelaşi timp, dificilă. La începutul anului 1990, nu doar că militanţii partidului nu primeau poziţii instituţionale de genul celor de care s-a bucurat, începând cu anii 2000, actualul reprezentant special al Primului-Ministru. Sufereau de lipsuri, erau hărţuiţi în instituţii. În campanii, unii aveau să fie întâmpinaţi cu ciomege. I-am cunoscut şi am avut atunci contacte amicale cu Radu Câmpeanu, cu Dinu Zamfirescu, cu Sorin Bottez şi cu alţi liberali din conducere. Ar fi fost oripilaţi să afle că „partidul lor” batjocoreşte memoria lui Vulcănescu. La fel de oripilată ar fi fost elita politică democrată de alte culori politice care a suferit tragedia instaurării regimului comunist. Dimitrie Gusti, membru al Partidului Ţărănesc, a depus mărturie în proces în favoarea lui Mircea Vulcănescu: „a fost unul dintre cei mai buni asistenţi ai mei”. Henri H. Stahl, om de stânga, i-a trimis lui Vulcănescu o scrisoare menită să fie folosită în instanţă. O încheia (în 1946!) în termenii: „Te rog să crezi, dragă Mircea, în statornicia vechilor mele sentimente prieteneşti”.

Discursul tip „partidul lui Alexandru Muraru” are un gust tragico-comic. El desfide judecata liderilor istorici ai Partidului Naţional Liberal asupra ororilor comunismului, trivializate astăzi de deputatul PNL. El se confruntă cu opinia mai generală a liderilor istorici ai partidelor democratice româneşti asupra dramei lui Mircea Vulcănescu. Muraru sustrage flamura liberalismului pentru a o pune în slujba foştilor securişti, foştilor comunişti şi a urmaşilor lor în România post-comunistă. Cum a ajuns un tânăr cu disponibilităţi intelectuale, care nu face parte dintr-o familie de „foşti”, să slujească unei astfel de coaliţii toxice ar fi un subiect de cercetat şi de înţeles”, a concluzionat Andreescu.