Eugen Șerbănescu: Lovitura lui Simion
Pe fondul oribilelor dovezi de stat eșuat care apar halucinant pe zi ce trece, ca picioarele putrezite sub apă ale unui pod plecat spre nicăieri, un eveniment politic de excepție are loc, legat indirect de speranța că, la alegeri, statul eșuat ar putea fi oprit înainte de a ajunge la dezastru generalizat. Întâlnirea de luni dintre George Simion și ambasadorul statului Israel, Reuven Azar (la care a participat și un oaspete sosit tocmai din regiunea Shomron, membru al partidului Likud), fixează un nou standard în politica românească, cu reverberații care se vor simți cu siguranță în ordinea democratică a țării, atâta câtă e.
La prima mână, se observă că întâlnirea celor trei nu a fost una comună, de rutină, de sfârșit de August vacanțier, ci una așezată, concertată de partea israeliană, în care, nu întâmplător, alături de ambasador, a fost prezent la București și un factor oficial din politica internă a țării prietene. Mesajul subliminal este evident: clarificările de concept și de comunicare cu partidul suveranist din România interesează guvernul de la Ierusalim la modul cel mai serios, mult dincolo de o simplă acțiune diplomatică de protocol.
Oricât ar părea de surprinzător, apropierea dintre conceptele israeliene și cele ale suveraniștilor români s-a înfiripat nu chiar de ieri, de alaltăieri. Anul trecut, de exemplu, reprezentanți ai partidului de guvernământ Likud au participat la conferința „O Europă în care credem”, organizată de AUR în București. Sau alt exemplu: AUR a depus o cerere de aderare la Alianța Conservatorilor și Reformiștilor din Europa, al cărei membru este din nou Likud. Reiese că partidul premierului Benjamin Netanyahu sprijină candidatura românilor. Dar lucrurile n-au stat chiar așa de la început.
Încă din februarie, anul trecut, în articolul „Simioane, taie-n carne vie sau lasă-te”, publicat în acest colț de pagină, îl avertizam pe liderul AUR să aibă de grijă ce și cum vorbește pe anumite teme sensibile, între care se situează, evident, tema Holocaustului. Analizând exprimarea lui de atunci – „Despre legionari și despre Holocaust, nu mă întrebați pe mine! Clarificați-vă cu cei care au făcut aceste declarații!” – , îi atrăgeam atenția că există câteva problematici față de care minimalizarea sau ocolirea răspunsulului sunt la fel de rele ca și răspunsul greșit efectiv. Holocaustul și antisemitismul constituie o primă astfel de temă inevitabilă – și agresiunea rusă în Ucraina, a doua. Ambele au același răspuns scurt: NU. Și el trebuia exprimat – dacă vrem să rămânem în politica europeană – de la început clar, ritos, fără nelămuriri, aburiri, intercondiționalități, subterfugii.
Deși a făcut câteva mișcări necesare, între care debarasarea de Șoșoacă și de Călin Georgescu, dacă Simion ar fi procedat ferm, din capul locului, și la departajări clare de comunicare, etichetările de partid extremist, neo-fascist, pro-rus etc., aplicate de către dușmanii politici în scopul de a-l demoniza – în conștiința publică și în arealul european – și de a-l scoate în afara jocului democratic poate s-ar mai fi diminuat.
Deși, ne îndoim. Competiția feroce pentru putere face ireductibile opiniile, ceea ce eșuează de obicei în demonizările cele mai urâte. Vezi, în context similar, inacceptabila intervenție a încă prezentei conduceri progresist-neo-marxiste de la Bruxelles, mai precis a lui von der Leyen, care, doar cu câteva zile înainte de scrutinul din Italia, a veștejit-o pe Meloni cu aceleași etichete de extremism răsuflat, primind apoi o palmă peste ochi de la electoratul din peninsulă, care a pus-o pe Meloni exact președinta Consiliului de Miniștri. Credem că și electoratul român are câte ceva de învățat din lecția Meloni.
Cu atât mai mult are de învățat (în noile condiții de percepere reciprocă Likud – AUR) din comunicatele date publicității de cele două părți, în urma întâlnirii de luni, de la Palatul Parlamentului.
Astfel, din comunicatul AUR aflăm că „în timpul întâlnirii cu ambasadorul, deputatul George Simion, liderul partidului AUR, a recunoscut responsabilitatea României pentru Holocaustul evreilor români (din teritoriile controlate de România în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial) și și-a exprimat cele mai profunde regrete”. Simion s-a declarat de acord ca Holocaustul românesc să fie predat în școli, „în cadrul disciplinei de istorie națională”. Pe alt plan, AUR susține colonizarea Cisiordaniei. În context, reprezentantul Likud (Yossi Dagan – n.n.) a invitat o delegație AUR să viziteze coloniile israeliene din Iudea, Samaria și Ierusalim. AUR a convenit asupra dreptului istoric al poporului evreu de a construi și de a trăi în comunități și orașe din Iudeea și Samaria și se pronunță în favoarea deciziei Israelului de a muta capitala de la Tel Aviv la Ierusalim. „Toate părțile au convenit că suveranitatea este vitală atât pentru Israel, cât și pentru România și nicio altă țară nu ar trebui să pretindă un drept asupra teritoriilor lor. Prin urmare, în conformitate cu această suveranitate, fiecare țară are dreptul de a-și determina capitala și legile, în interiorul granițelor sale, iar toate celelalte țări ar trebui să le respecte”, se stipulează negru pe alb în finalul comunicatului AUR.
La rândul său, ambasadorul Reuven Azar a declarat, pentru AGERPRES, că mesajul transmis de partidul condus de Simion este unul „fără precedent”. Întâlnirea s-a perfectat ca urmare a acceptului AUR a patru elemente, la care partea israeliană „a ţinut foarte mult”: „1. Asumarea Holocaustului asupra evreilor români de pe teritoriul României din cel de-Al Doilea Război Mondial; 2. Condamnarea antisemitismului şi adoptarea definiţiei IHRA a antisemitismului; 3. Interzicerea folosirii (imaginii – n.n.) criminalilor de război, în special a lui Ion Antonescu – s-a menţionat că există o lege în acest sens şi 4. Susţinerea educaţiei despre Holocaust”.
Ambasadorul a confirmat că “liderul AUR și-a exprimat opoziţia fermă la antisemitism, a condamnat cu fermitate antisemitismul, în cadrul întâlnirii, importanţa memoriei Holocaustului, faptul că oameni exterminaţi, ucişi în diverse moduri, au fost români şi că susţine legăturile cu Statul Israel. (…) Niciodată nu a existat un partid naţionalist, de extremă dreaptă, care să adopte o asemenea declaraţie”, a spus, expressis verbis, ambasadorul.
Șoc total. Ce se poate spune mai mult, și dintr-o parte, și din alta?
Nu intrăm acum în dividendele pe care partea israeliană le poate extrage din această împăcare și nu știm cine a meșterit, pe dedesubt, tot aranjamentul, dar, per total, Simion dă o lovitură istorică. Devine frecventabil, cu patalama la mână din partea cui trebuie. Contorul este readus la zero, iar cancelariile europene pot acum, la o adică, să i se deschidă. Cel puțin filtrul anti-semitic a fost retras. Iar la alegerile de anul viitor, va putea fi parte perfect recunoscută dintr-o formulă guvernamentală reieșită (eventual și) din tablete.
În același timp, asistăm, grosso-modo, și la proba maturizării politice a dlui Simion. Ceea ce nu înseamnă că nu va mai face greșeli și că nu va mai suporta etichetări de toate felurile. Totuși, de data aceasta, lătrăii din politică și presă au fost lăsați în ofsaid, continuarea etichetărilor mincinoase la adresa AUR pe tema antisemită sună de-acum încolo ca niște schelălăieli de potăi de maidan.
Între ele, cel mai zbuciumat specimen se dovedește unul dintre frații Petreuș, pe nume Alexandru Muraru, mare sculă de basculă la PNL, cu pile la Cotroceni, care s-a isterizat la gestul reconciliatoriu al diplomatului israelian, făcându-l cu ou și cu oțet. Mai e puțin și te trezești că paiața rizibilă cere expulzarea ambasadorului pentru “atitudini antisemite” !!
Și nu se termină. Ca o jucărie stricată pe care nu o scoate nimeni din priză, chiar cu riscul prejudicierii imaginii propriului partid, omulețul chelios sare implicit și la gâtul premierului Netanyahu, pretinzând într-un interviu la RFI că – nici mai mult, nici mai puțin – „această poziție nu este totuși a statului Israel. Această poziție este complet schimbată în ultimele luni și mai ales din noiembrie, de când noul Guvern s-a instalat în Israel și (…) s-a produs pe fondul unei coaliții extrem de discutabile din Israel, cu mari probleme interne, cu diverse tipuri de abordări și care încearcă să creeze un fel de alianță, de coaliție a partidelor extremiste din Europa.”
Bravos, națiune! A ajuns Muraru lu’ pește prăjit să-i dea lecții de percepere a extremismului lui Netanyahu! Adică premierul nu reprezintă poziția statului Israel? Dar cine o reprezintă? Știe papagalu’ mai bine decât Bibi?! Bă, Murarule, ce-ar fi să te duci tu în vizită la frate-tu și să rămâneți amândoi acolo! După plecarea președintelui Iohannis, nici dracu’ n-o să mai audă de voi!
Vrem să credem că în PNL mai sunt oameni cu scaun la cap, care să se departajeze de asemenea elucubrații ce înveninează înadins viața politică, atâta câtă mai e necontrolată de servicii. Ce-ar fi ca în loc de etichetări, iată, nefondate și manipulatorii, competiția electorală să se mute pe proiecții și proiecte de salvare a statului eșuat – de ex., reînființarea sistemului sanitar, a celui educațional, a Poliției acum atât de selective cu infractorii?… Se întoarce PNL (orchestrat și atunci, și acum de președintele Iohannis) la epoca Orban, care i-a făcut plângere penală (!!!) premierului român pentru înaltă trădare (!!!) tot pe tema Israel? Acum, din nou, Israel e problema? De ce oare? Cine este adevăratul antisemit?
