Interceptările realizate

Ministerul Justiției propune, în proiectul de modificare a Codului de Procedură Penală, ca înregistrările efectuate de serviciile de informații să poată fi folosite ca mijloace de probă în procesul penal, inclusiv în cazul infracțiunilor de corupție, deși Curtea Constituțională a declarat, în urmă cu doi ani, neconstituțională o prevedere similară din CPP. Totuși, Curtea a lăsat atunci o portiță Guvernului pentru o reglementare ulterioară, arătând în motivarea deciziei că ”prin simpla reglementare a posibilității conferirii calității de mijloc de probă acestor înregistrări, fără crearea cadrului adecvat care să confere posibilitatea contestării legalității acestora, legiuitorul a legiferat fără a respecta cerințele de claritate și previzibilitate”.

Altfel spus, dacă Guvernul stabilește o procedură de contestare la dispoziția inculpaților, utilizarea înregistrărilor SRI în procesele penale devine constituțională. Întrebat cum se împacă modificarea propusă la Codul de Procedură Penală cu decizia CCR, ministrul justiției, Cătălin Predoiu a declarat că prin soluția propusă, Ministerul Justiției ”încearcă să răspundă criticii CCR și să introducă o procedură de contestare a probelor, care lipsea”.

Proiectul de modificare a Codului de Procedură Penală introduce articole noi referitoare la informarea persoanei supravegheate. Astfel, în cel mult 10 zile de la încetarea măsurii de supraveghere tehnică, procurorul informează în scris pe fiecare persoană supravegheată despre măsura de supraveghere tehnică ce a fost dispusă în privința sa.

În termen de 20 de zile de la primirea informării, persoana supravegheată are dreptul de a solicita procurorului să-i aducă la cunoștință conținutul proceselor-verbale în care sunt consemnate activitățile de supraveghere tehnică efectuate, precum și să-i asigure ascultarea convorbirilor, comunicărilor sau conversațiilor ori vizionarea imaginilor rezultate din activitatea de supraveghere tehnică.

Potrivit proiectului de lege, legalitatea încheierii prin care s-au autorizat activitățile respective, a mandatului emis în baza acesteia, a modului de punere în executare a autorizării, precum și a înregistrărilor rezultate se verifică în procedura de cameră preliminară de către judecătorul de cameră preliminară de la instanța căreia îi revine, potrivit legii, competența să judece cauza în primă instanță.

Unii experți în drept penal susțin însă că soluțiile propuse de Ministerul Justiției sunt în continuare neconstituționale. ”Trebuie să existe proceduri clare și efective care să permită analizarea legalității mijlocului de probă și a procedeului probatoriu prin care acesta a fost încuviințat și prin care înregistrările au fost obținute”, a explicat un procuror.

Potrivit acestuia, decizia 55/ 2020 spune clar că simpla prevedere a posibilității ca un judecător să verifice legalitatea nu satisface această condiție, dacă nu este însoțită de pârghii concrete de înlăturare a ilegalității. ”Un judecător de instanță inferioară nu poate constata nelegalitatea încheierii Înaltei Curți și nici nu o poate remedia. Deci nu există un control adecvat și eficient asupra legalității, ci este praf în ochii opiniei publice. Faptul că se deschide posibilitatea ca serviciile de informații să revină în anchetele penale va stârni mari probleme în practică, atunci când judecătorii de Tribunal sau de Curte, care judecă în Camera preliminară, vor considera că încheierile Înaltei Curți sunt nelegale”, a mai declarat expertul în drept penal.

Ce propune Guvernul:

”Înregistrările rezultate din activitățile specifice culegerii de informații care presupun restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți fundamentale ale omului pot fi folosite ca mijloace de probă în procesul penal dacă din cuprinsul acestora rezultă date sau informații privitoare la pregătirea ori săvârșirea unei infracțiuni dintre cele prevăzute la art. 139 alin. (2) și au fost respectate prevederile legale care reglementează obținerea acestor înregistrări.”

Ce prevede articolul 139 alineatul 2 din CPP

”Supravegherea tehnică se poate dispune în cazul infracţiunilor contra securităţii naţionale prevăzute de Codul penal şi de legi speciale, precum şi în cazul infracţiunilor de trafic de droguri, trafic de arme, trafic de persoane, acte de terorism, spălare a banilor, falsificare de monede ori alte valori, falsificarea de instrumente de plată electronică, şantaj, viol, lipsire de libertate, evaziune fiscală, în cazul infracţiunilor de corupţie, infracţiunilor împotriva intereselor financiare ale Uniunii Europene, al infracţiunilor care se săvârşesc prin sisteme informatice sau mijloace de comunicare electronică ori în cazul unor alte infracţiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de 7 ani sau mai mare.”

Proiectul de lege privind modificarea Codului de Procedură Penală a fost adoptat de Guvern, miercuri, 28 decembrie, și urmează să fie trimis Parlamentului spre adoptare.

Prin decizia nr 55 din februarie 2020, CCR a exclus posibilitatea ca înregistrările realizate de serviciile de informații pe baza mandatelor de siguranță națională (MSN) să mai poate fi utilizate ca mijloace de probă în procesul penal. Decizia a avut implicații uriașe.

În ultimii doi ani, au fost puse în discuţie toate probele obţinute de SRI pe mandate de siguranță națională și folosite în dosare penale grele. În numeroase dosare Înalta Curte a decis excluderea probelor iar unii inculpați au scăpat de condamnare.

Pe de altă parte, sistemul judiciar s-a confruntat în ultimii doi ani cu o problemă majoră: înregistrările realizate de SRI în cazul unor infracțiuni grave precum terorism, crimă organizată sau trafic de droguri nu au mai putut fi utilizate ca probe în procese penale. Decizia CCR a stârnit îngrijorarea partenerilor strategiei ai României, deoarece anchete cu implicații grave și în care statul român împreună cu partenerii strategici au cheltuit resurse importante au riscat să fie compromise.

Excepția de neconstituţionalitate a fost ridicată de fostul președinte al Camerei Deputaților, Valeriu Zgonea, condamnat pe 3 februarie 2020 la 3 ani de închisoare cu executare într-un dosar de corupție în care este acuzat că a primit mită peste 62.000 de lei.

CCR a lăsat însă deschisă ușa Legiuitorului (Guvern sau Parlament) să reglementeze o astfel de procedură privind contestarea obținerii acestor probe. Chiar Înalta Curte, în motivarea deciziei prin care a eliminat mai multe probe obținute de SRI pe MSN în dosarul Romgaz privindu-i pe Ioan Nicuale și Adriean Videanu, a invocat posibilitatea Legiutorului (Parlament sau Guvern) de a salva probele excluse ca urmare a deciziei CCR.

Redăm mai jos integral modificările propuse la Codul de Procedură Penală prin care înregistrările realizate de Serviciile de Informații pe baza mandatelor de siguranță națională pot fi utilizate din nou ca mijloace de probă în procesul penal:

După articolul 139 se introduce un nou articol, art. 139indice 1, cu următorul cuprins:

„Art. 139 indice 1. Înregistrările obținute din activități specifice culegerii de informații

(1) Înregistrările rezultate din activitățile specifice culegerii de informații care presupun restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți fundamentale ale omului pot fi folosite ca mijloace de probă în procesul penal dacă din cuprinsul acestora rezultă date sau informații privitoare la pregătirea ori săvârșirea unei infracțiuni dintre cele prevăzute la art. 139 alin. (2) și au fost respectate prevederile legale care reglementează obținerea acestor înregistrări.

(2) Legalitatea încheierii prin care s-au autorizat activitățile respective, a mandatului emis în baza acesteia, a modului de punere în executare a autorizării, precum și a înregistrărilor rezultate se verifică în procedura de cameră preliminară de către judecătorul de cameră preliminară de la instanța căreia îi revine, potrivit legii, competența să judece cauza în primă instanță.”

Articolul 145 se modifică și va avea următorul cuprins:

„Art. 145. Informarea persoanei supravegheate

(1) În cel mult 10 zile de la încetarea măsurii de supraveghere tehnică, procurorul informează în scris pe fiecare persoană supravegheată despre măsura de supraveghere tehnică ce a fost
dispusă în privința sa.

(2) În termen de 20 de zile de la primirea informării scrise prevăzute la alin. (1), persoana supravegheată are dreptul de a solicita procurorului să-i aducă la cunoștință conținutul proceselor-verbale în care sunt consemnate activitățile de supraveghere tehnică efectuate, precum și să-i asigure ascultarea convorbirilor, comunicărilor sau conversațiilor ori vizionarea imaginilor rezultate din activitatea de supraveghere tehnică.

(3) Procurorul poate să amâne motivat, cel mai târziu până la rezolvarea cauzei, efectuarea informării scrise sau prezentarea conținutului suporturilor pe care sunt stocate activitățile de supraveghere tehnică ori a proceselor-verbale de redare, dacă aceasta ar putea conduce la:

a) perturbarea sau periclitarea bunei desfășurări a urmăririi penale în cauză;
b) punerea în pericol a siguranței victimei, a martorilor sau a membrilor familiilor acestora;
c) dificultăți în supravegherea tehnică asupra altor persoane implicate în cauză.”

19. După articolul 145 se introduce un nou articol, art. 1451, cu următorul cuprins:

„Art. 1451. Plângerea împotriva măsurilor de supraveghere tehnică

(1) După rezolvarea cauzei de către procuror, orice persoană cu privire la care s-a dispus sau confirmat o măsură de supraveghere tehnică și care nu a dobândit în acea cauză calitatea de parte, precum și inculpatul față de care s-a dispus renunțarea la urmărirea penală sau clasarea pot formula plângere împotriva măsurii și a modului de punere în executare a acesteia.

(2) Îndată după rezolvarea cauzei, procurorul încunoștințează în scris persoana supravegheată cu privire la emiterea rechizitoriului sau a ordonanței de clasare ori de renunțare la urmărirea penală.
(3) Termenul de exercitare a plângerii este de 20 de zile și curge, după caz:

a) de la data primirii încunoștințării scrise prevăzute la alin. (2), când informarea scrisă prevăzută la art. 145 alin. (1) și, după caz, prezentarea conținutului suporturilor pe care sunt stocate activitățile de supraveghere tehnică ori a proceselor-verbale de redare au loc înainte de soluționarea cauzei;

b) de la data primirii informării scrise prevăzute la art. 145 alin.

(1) sau, după caz, de la data prezentării conținutului suporturilor pe care sunt stocate activitățile de supraveghere tehnică ori a proceselor-verbale de redare, când aceasta are loc după soluționarea cauzei.

(4) Plângerea se adresează judecătorului de cameră preliminară de la instanța căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în primă instanță.
(5) Plângerea greșit îndreptată se trimite pe cale administrativă instanței competente și se consideră valabilă dacă a fost introdusă în termen la organul judiciar necompetent.
(6) Plângerea se soluționează în camera de consiliu, cu participarea procurorului și cu citarea petentului.
(7) Judecătorul de cameră preliminară verifică legalitatea măsurii de supraveghere tehnică, precum și a modului de punere în executare a acesteia în raport de dispozițiile art. 139 – 144, pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul de urmărire penală și a oricăror alte mijloace de probă.

(8) Judecătorul de cameră preliminară se pronunță în camera de consiliu, prin încheiere motivată, care nu este supusă niciunei căi de atac, putând dispune următoarele soluții:

a) respinge plângerea ca inadmisibilă dacă este formulată cu încălcarea alin. (1), ca tardivă dacă este formulată cu încălcarea alin. (3), sau ca neîntemeiată;
b) admite plângerea și constată nelegalitatea măsurii de supraveghere tehnică, dacă aceasta a fost dispusă, confirmată, prelungită ori, după caz, pusă în executare în mod nelegal.

(9) În cazul admiterii plângerii, judecătorul dispune distrugerea datelor și a înregistrărilor rezultate din activitățile de supraveghere tehnică nelegal efectuate. Procurorul distruge
probele astfel obținute și întocmește un proces-verbal în acest sens, care se depune la dosarul cauzei.”