Râpa Galbenă din Iași, izvorul de apă al orașului. De la dezastru la monument istoric, într-un secol de încercări

best auto leo vaslui


Râpa Galbenă sau Esplanada Elisabeta a reprezentat dintotdeauna o zonă importantă pentru ieșeni, fiind pentru început locul din care își puteau cumpăra apa cu care trăiau zilnic.

Istoria Râpei Galbene din Iași începe la finalul anilor 1800, atunci când primarul Neculai Gane a decis asanarea zonei, într-o perioadă în care își dorea modernizarea totală a orașului. Astfel, edilul a contractat o firmă din Londra, specializată în asfaltări, însă chiar și cu specialiști aduși din Vest, construirea esplanadei a întâmpinat foarte multe dificultăți, mai ales din cauza izvoarelor subterane care coborau dinspre Copou și se îndreptau spre Gara Mare și de acolo, mai departe, spre râul Bahlui.

Deși primarul Gane spunea că ideea modernizării zonei îi aparținea în totalitate, istoricii au spus, de-a lungul vremii, că imaginea de ansamblu îi aparținea poetului Mihai Eminescu, care de multe ori stătea și privea întreaga zonă, admirând-o și dorindu-și un pod de câțiva kilometri, care să se întindă până spre zona Galata. 

În onoarea Casei Regale

Înainte de amenajare, lucrările terminându-se în anul 1902, zona era total instabilă, din cauza izvoarelor, iar alunecările de teren erau la ordinea zilei, din cauza umidității. Din acest loc se aprovizionau și olarii din împrejurimi, care găseau un lut galben, perfect pentru micile lor afaceri. Tocmai datorită acestui lut, zona a fost denumită în popor „Râpa Galbenă“, iar denumirea a fost transmisă până în zilele noastre.

Zona a avut și denumirea de „Esplanada Elisabeta“, la începutul anilor 1900, multe străzi și spaţii purtând denumiri princiare. Strada care trecea pe lângă Râpa Galbenă se numea Regina Elisabeta, iar bulevardul care ducea spre Gara Mare purta denumirea de Regele Ferdinand, acesta fiind modul ieșenilor de a aduce mulțumiri Casei Regale. 

Râpa Galbenă era locul obișnuit în care puteau fi întâlniți și cunoscuții „apari“, care aprovizionau orașul cu apă. Aceștia erau oameni foarte săraci, care își câștigau existența din vânzarea apei, pe care o cărau cu sacaua, un obiect asemănător unui butoi, așezat pe un suport cu două sau mai multe roți. 

Zonă de promenadă ca în Vest

Pentru construirea esplanadei au fost necesari circa 400.000 de lei, iar după ce toți membrii din Consiliul comunal au fost de acord cu începerea lucrărilor, reprezentanții Primăriei au plecat spre Capitală, acolo unde ministrul de Interne și Consiliul Tehnic Superior și-au dat acordul pentru execuție. Inginerul Chaigneau a întocmit planurile lucrărilor de canalizare, iar arhitectul I. Vignali pe cele ale unei esplanade ce avea să înlocuiască râpa.

Proiectul era unul foarte important, întreaga zonă riscând să se prăbușească din cauza faptului că malul râpei era încontinuu degradat de ape, unii locuitori văzând sfârșitul orașului în prăpastiile din zonă. 

Primarul Gane, cel în timpul căruia au fost începute lucrările, nu a mai prins și inaugurarea esplanadei, după ce, în 1898, conducerea orașului a fost preluată de către Alexandru Bădărău, care nu era de acord în totalitate cu lucrările. Noul primar și sfătuitorii săi considerau proiectul ca fiind unul de propagandă electorală și mult prea costisitor. În ciuda acestora, lucrările au continuat, iar în luna martie 1901 a fost făcută recepția provizorie a esplanadei.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Informații de calitate.