Bogdan Iacob: Afacerea Bâstroe și imensele implicații. Mai ales politico-electorale

Scandalul care a explodat zilele trecute pe marginea lucrărilor ilegale pe care Ucraina e acuzată că le-a demarat în Delta Dunării ia amploare de la o zi la alta, mai ales pe fondul tăcerii dubioase, atît a autorităților cît, mai ciudat, a organizațiilor de mediu. Pe canalul Bâstroe e foarte probabil să se deruleze o poveste cu final imprevizibil și cu implicații imense, de ordin politic, geopolitic, social, economic, ecologic și, în special, electoral. Pentru că e clar că tema nu va fi ratată de politicienii autohtoni.

Preambul.
De ani buni, România are cîteva probleme spinoase cu Ucraina, care au minat relaţiile dintre cele două ţări: canalul Bâstroe, datoriile de la combinatul Krivoi Rog și situaţia minorităţii române din Ucraina.

Faptele din ultimele zile.

Pe 10 februarie, ziarul Puterea lansează o informație fierbinte: la nivelul guvernului, mai precis la ministerul Transporturilor, avusese loc cu o zi înainte o reuniune pe cît de tainică, pe atît de urgentă, legată de demararea acum cîteva luni de către ucraineni a unor lucrări de dragare a canalului Bâstroe, pentru a-l face navigabil pentru navele de mare tonaj. Semnalele de alarmă ar fi venit încă din aprilie anul trecut, cînd Poliția de Frontieră din zona Chilia a sesizat MAI și MAE că ucrainenii sapă de zor și ilegal un mare canal care să le ducă navele spre Europa. Ba chiar să facă și o hidrocentrală în zonă; dacă-i bal, bal să fie.

O mică problemă: asta ar distruge în bună măsură Delta Dunării, aflată în patrimoniul UNESCO, iar lucrările se fac fără acordul României.

Anul trecut, după ce Ucraina a promis că va lua măsuri de protecție a mediului, țara noastră și-a dat acordul ca pe canalul Bâstroe să treacă transporturi de cereale ucrainene destinate, declarativ, popoarelor sărace din Africa și Orientul Mijlociu.

Acum, pică și în public o bombă picată demult în sferele puterii, aceea că ucrainenii au primit temporar un drum județean și au început să-l facă pe furiș ditamai autostrada cu 8 benzi, pentru vecie. Dacă informațiile neoficiale sunt reale, pe canalul cu adîncimea deja ajunsă pe la 7-8 metri ucrainenii vor putea naviga cu nave de mare tonaj, nu doar cu cereale, ci și cu produse siderurgice șamd.

Pînă zilele trecute, cînd în scandal a reacționat ministrul transporturilor, Sorin Grindeanu, niciun alt înalt oficial român nu a suflat o vorbă. Nici Klaus Iohannis, nici premierul Ciucă, nici Aurescu, nici Bode, nici ministrul Mediului, Tanczos Barna
Deși s-a știut totul, că doar lucrările nu se efectuau pe partea nevăzută a Lunii.

În urma puținelor și timidelor (nu mai spunem și confuzelor) reacții ale autorităților de la noi, între care sesizarea Bruxellesului, partea ucrainenă a lovit dur și cu imens tupeu, denunțînd ieri așa-zise minciuni – nu se fac decît banale lucrări de întreținere – și acuzînd România, prin ambasada de la București, nici mai mult, nici mai puțin, decît că alimentează propagandă rusă de război prin difuzarea de informații nereale. Totodată, ucrainenii avertizează în comunicatul de ieri că asta ar putea afecta relațiile bilaterale.
Din mari sprijinitori ai ucrainenilor, am ajuns cu toții putiniști, s-ar zice.

Ce putem remarca din derularea evenimentelor:

Statul român a ales să tacă de la cel mai înalt nivel într-o chestiune extrem de gravă și de serioasă. Președintele Klaus Iohannis nu a avut de zece zile nicio reacție. Dacă informațiile sunt false, cel mai informat om din România are obligația să limpezească lucrurile pentru a nu lăsa să fie afectată relația României cu Ucraina la vreme de război. Dacă Biden a ieșit public să explice treaba cu baloanele doborîte de aviație, Iohannis nu poate face mai puțin.
Dacă informațiile sunt, dimpotrivă, reale, atunci președintele trebuie să ia atitudine și să informeze poporul despre asta.
Nici premierul Ciucă nu vorbește, preferînd să se ocupe de grupuri de lucru pentru pregătirile în caz de ipotetic cutremur.

Foarte ciudat, însă, nu există reacții din partea societății civile grupate în ceea ce se cheamă organizațiile neguvernamentale.

Conform unui studiu amplu realizat acum cîțiva ani de Fundația pentru Dezvoltarea Societății Civile (FDSC), la nivelul anului 2017 numărul ONG-urilor de mediu era de 1.233, în creștere cu 66% față de 2010. Și foarte probabil acum e încă și mai mare. Potrivit datelor amintite, organizațiile din sectorul mediu ecologie cumulau 501 milioane de lei din veniturile totale ale ONG-urilor și 162 de milioane de lei active imobilizate.

Unde sunt aceste peste o mie de ONG-uri de mediu, care stau pe asemenea sume de bani, în scandalul Bâstroe?

Unde sunt ONG-urile de mediu care reacționau vehement pe motiv că gîndăcelul croitor ori varii specii de broscuțe sunt puse în pericol de autostrăzi și trebuie stopată orice lucrare pînă se asigură protecția acestora?

Ironia sorții, exact în ziua reuniunii de urgență de la Transporturi pe tema Bâstroe, peste 100 de ONG-uri de mediu trimiteau Comisiei Europene o scrisoare prin care cereau ca energia hidrocentralelor să nu mai fie considerată energie verde și reclamând că în România se fac hidrocentrale în ariile protejate, pe rîuri precum Jiu și Mureș.
”Impactul asupra naturii ar fi devastator, iar câștigul din producerea de energie, prea mic” afirmau în scrisoare activiștii de mediu.

Acum, vorbim de brațele și de delta Dunării, de un mega-ecosistem care ar putea fi grav afectat, dar suta de ONG-uri tace mîlc. La fel și restul de peste o mie de organizații de mediu. Nu se mai vorbește de ”impact devastator asupra Deltei” și nici de cîștigurile României, care de fapt nu există.

Reacția aproape obraznică a Ucrainei după amorsarea scandalului la noi ar putea trăda faptul că Zelenski are acordul tacit al Bruxellesului și al Washingtonului pentru lucrarea de pe Bâstroe.
Ceea ce ar explica și muclesul guvernanților noștri.

Asta nu înseamnă că lucrurile vor rămîne așa. Impactul va fi economic și ecologic, pe termen nedefinit.
Dar vor mai exista și alte consecințe, în opinia noastră, dacă lucrurile sunt așa cum se prezintă în acest moment.

La nivelul cetățenilor români, scandalul Bâstroe ar putea fi declanșatorul unei reacții anti-ucrainene profunde, pe fondul unor bombăneli deja apărute, în problema refugiaților ori a distrugerii comerțului autohton cu cereale din cauza importurilor din Ucraina.

De asemenea, scandalul ar veni mănușă partidelor naționaliste, pentru alegerile de anul viitor.

Ne amintim că încă din vara trecută, AUR condamna public „atitudinea slugarnică a diplomației române, care și-a dat acordul pentru distrugerea Deltei Dunării prin tranzitarea canalului Bâstroe de către nave sub pavilion terț încărcate cu cereale”.„Prețul pentru deblocarea exporturilor de cereale din Ucraina a ajuns să fie distrugerea Deltei Dunării și ne mai și lăudăm cu asta la Bruxelles. Este un act de trădare fără precedent, o abandonare necondiționată a intereselor României într-o afacere care a pornit de la un gest ostil al Ucrainei în anii 2000. De asemenea, nu am văzut nicio reacție din partea organizațiilor de mediu, altfel guralive. Le-a înghițit pisica limba?”, declara George Simion.

ONG-urile de mediu au tăcut și atunci, tac și acum, cînd povestea a escaladat dramatic.
Să fi avut dreptate Alina Mungiu cînd a spus că serviciile secrete și partidele de la noi și-au creat o societate civilă proprie, care reacționează doar la ordin și pe bani mulți?

La cum se prezintă în acest moment lucrurile, așa s-ar părea.

Se anunță o săptămînă complicată politic, pentru că Bâstroe e devenit un cartof extrem de fierbinte.
Și vestea proastă e că România are un leadership care a dovedit cu vîrf și îndesat că nu poate gestiona cartofii fierbinți. (Bogdan Tiberiu IACOB)