Calendarul zilei 23 decembrie 1989

Ziua de 23 decembrie a fost cea mai sângeroasă zi a ceea ce s-a numit Revoluția Română a anului 1989.

În această zi, au început să fie produși „teroriștii” cu care noua putere instalată la conducere în 22 decembrie 1989 se va lupta pentru apărarea victoriei și care fuseseră anunțați la Televiziunea Română în direct. „Trei camioane pline cu teroristi se pregătesc sa ia cu asalt aeroportul Otopeni. Interveniți de urgență”, anunța Teodor Brateș, șeful știrilor TVR în noaptea de 22 spre 23 decembrie.

Doar că ei nu erau teroriști, ci militari în termen și ofițeri ai Ministerului de Interne. Astfel, 82 de militar în termen de la Centrul de instrucție transmisiuni subordonat trupelor de securitate de la Câmpina au fost chemați la Aeroportul Otopeni să apere acest punct strategic al țării. Chiar dacă la Aeroport erau dispuse forțe impresionante ale Ministerului Apărării Naționale, trei camioane cu tineri recruți sunt chemate de către comandantul aviației, Generalul Iosif Rus.

La început, totul este în regulă, iar camioanele trec fără probleme de punctele de control ale Armatei. Odată intrate pe aleea ce duce direct spre aeroport, însă, camioanele sunt întâmpinate cu foc masiv din partea celor erau deja acolo.

Mai mult decât atât, după ce se oprește focul și se cere tinerilor militari în termen să se predea, supraviețuitorii care se îndreptau spre trăgători cu mâinile ridicate sunt întâmpinați din nou cu foc.

Într-un final, 40 de militari în termen își pierd viața, iar ceilalți, inclusiv răniții, sunt luați prizonieri, în ciuda faptului că aceștia explicau cu disperare că nu sunt teroriști, ci tot militari, chemați să se alăture colegilor lor. Mai rău, deși răniți, aceștia au fost tratați cu barbarie de către trupele din Aeroport. Cadavrele colegilor lor au fost lăsate de izbeliște timp de 24 de ore.

La TVR și la Radio se anunță că la Otopeni s-au dus lupte grele cu „teroriștii”, aceștia fiind descriși drept arabi, pe care Armata i-a pus pe fugă prin pădurile din apropiere. Nimic adevărat. Mai mult, inclusiv autobuzul care aducea la muncă angajați ai aeroportului este atacat, 8 dintre ei pierzându-și viața.

Pentru această crimă, au fost anchetați au fost generalii Dumitru Drăgan, Grigorie Ghiţă şi căpitanul Ionel Zorilă. Ei au primit pedepse cu închisoarea cuprinse între patru şi opt ani.

15 dintre supraviețuitorii de la Otopeni au fost decorați de Ministerul de Interne la începutul anului 2020.

Tot în această zi, în fața Ministerului Apărării Naționale are loc masacrul trupelor Unității Speciale de Luptă Antiteroristă (USLA), comandate de colonelul Gheorghe Trosca. Scenariul este asemănător cu cel de la Otopeni: două ABI-uri (Autovehicule Blindate de Infanterie) au fost chemate de MAPN să apere instituția, deși în fața ei se aflau trupe în echivalentul a două batalioane, inclusiv blindate 2.137 de militari, 63 de tancuri, 49 de TAB-uri si doua baterii de antiaeriana.

În cele două ABI-uri se aflau 12 oameni, dintre șapte au murit, după ce trupele MAPN au deschis focul asupra celor două mașini. Între ei s-a aflat și colonelul Trosca, șeful Statului Major al Trupelor USLA. Trupurile celor morți au fost lăsate pe șosea timp de zile întregi, fiind batjocorite de trecători. Mai mult, plutonierului Muicaru i s-a tăiat capul și s-a pus pe o roată.

„Este o proba edificatoare de diversiune si dezinformare exercitate de la varful MApN, cu stiinta celor din minister, inclusiv a factorilor de decizie din CFSN care, desi au cunoscut ca militarii decedati ai USLA nu sunt teroristi, nu au intervenit pentru stoparea acestui gen de comportament.

Nimeni nu a intervenit in spatiul public pentru a arata adevarul cu privire la acest incident. In acest fel, a continuat, cu intentie directa, inducerea in eroare a opiniei publice, care a primit inca un argument (fals, dar impresionant) ca intre cele doua tabere aparent inamice se desfasoara un adevarat razboi, pe viata si pe moarte”, se arata in rechizitoriul procurorilor militari care anchetează acest caz.

Stefan Soldea, unul dintre soldatii uslasi care au facut parte din echipa lui Trosca si care a fost ranit in noaptea de 23-24 decembrie 1989, a povestit pe 31 iulie 2018, cum a avut loc masacrul:

„In jurul orelor 21:45 a venit la noi mr. Trosca si ne-a spus ca urma sa executam o misiune antiterorista in zona sediului MApN. L-am auzit pe mr. Trosca afirmand cu referire la aceasta misiune ceva de genul: Astia pe mine ma vor. (…) Am ajuns, am oprit la locul stabilit, situatia fiind calma (…)

Mr. Trosca a insistat ca cineva de la MApN sa ne preia (…) i s-a spus ca ABI-urile noastre sa semnalizeze prin aprinderea si stingerea farurilor. Imediat dupa semnalele optice, asupra ABI-urilor s-a deschis focul, apreciez ca din partea stanga. In acea parte exista un dispozitiv de aparare ce avea in componenta foarte multi militari, echipati cu tehnica diversa, inclusiv cu tancuri si alte blindate. Deschiderea focului nu a fost provocata de noi.

Nu am facut niciun fel de miscare susceptibila de a fi ostila. Dupa deschiderea focului l-am auzit prin statie pe mr. Trosca incercand sa determine oprirea focului asupra noastra. Acesta striga: Ne omoara, faceti ceva!. Am fost ranit in zona cervicala cu un glont. Am fost scos din ABI de catre un ofiter de aviatie, am fost singurul supravietuitor din ABI-ul cu numarul 2. (…)

In momentul in care am fost scos din ABI, l-am observat in dreptul primului ABI pe mr. Trosca zvarcolindu-se intre viata si moarte (…) Imediat dupa scoaterea din ABI am fost dus in antecamera biroului ministrului apararii (…) aveam statut de terorist. Aici fiind, am purtat o discutie cu colonelul Ardeleanu, seful USLA, caruia i-am relatat ce s-a intamplat.

In acele clipe, in cabinetul ministrului se aflau generalul Militaru si Iulian Vlad. S-a apropiat de mine generalul Militaru care m-a intrebat direct daca mr. Trosca mai traieste. I-am raspuns ca mr. Trosca este in viata, ca se zbate intr-o stare grava, dar ca inca poate fi salvat. Dupa acest scurt dialog cu generalul Militaru, acesta din urma a avut o discutie cu colonelul Ardeleanu, care i-a reprosat: Domnule general mi-ati omorat oamenii!.

Am auzit cum raspunsul generalului a fost: Ce vrei, asa este la razboi, Ardelene!. (…) Precizez ca, dupa momentul in care asupra ABI-urilor noastre s-a deschis focul, nu a existat nici un fel de riposta armata din partea noastra. Precizez ca Drumul Taberei, in zona fostului MApN, era foarte bine luminat, iluminatul stradal functionand la cote normale.

Nu am reusit sa inteleg cum de a fost posibil ca fara niciun temei, niste militari ai armatei romane sa deschida focul asupra noastra cu consecintele cunoscute, atata timp cat si noi serveam aceeasi patrie”.

Recent, o carte a istoricului Mădălin Hodor acreditează ideea că de fapt misiunea celor de la USLA era pătrunderea în MApN, de unde ar fi trebuit să-i elibereze pe generalii Vlad (Șeful Securității) și Gușe (Șeful Marelui Stat Major). O dovadă în acest sens, spun autorii, ar fi aceea că colonelul Trosca a fost găsit îmbrăcat și cu o uniformă a MApN pe lângă cea a USLA.

Totuși, această teorie nu este sprijinită de faptul că ABI-urile au fost mutate ulterior, cu fața către Minister, pentru a căpăta o poziție mai „amenințătoare” și de faptul că colonelul Trosca a fost executat, de-aproape, cu un glonț în cap în timp ce se zbătea între viață și moarte pe asfalt.