Emil Boc și ai lui au distrus

Grupul statuar ”Şcoala Ardeleană”, realizat de Romulus Ladea şi amplasat în faţa Universităţii Babeş-Bolyai din Cluj, a fost distrus, relatează mesagerul.ro.

Primarul Emil Boc a intervenit și cere acum ca Grupul statuar să fie repus pe soclu, dar care soclu? Asta se întreabă oamenii de cultură. Oamenii de cultură din Cluj-Napoca s-au revoltat cum au făcut și cu statuia lui Iuliu Maniu, care a fost aruncată de muncitori pe iarba de lângă zidul Bastionului Croitorilor. Alexandru Vaida Voievod, erou al Unirii de la 1918, ”cinstit” la Cluj-Napoca cu trei pubele inteligente.

Revenind la Grupul statuar ”Şcoala Ardeleană”, toată lumea știe că locul avea o frumusețe aparte. Acum este pus direct pe ”betonul” de granit, cu care Emil Boc a umplut tot Clujul, fără nicio legătură cu ce a gândit autorul operei. Grav este că cei de la UBB Cluj au tăcut și nu au comentat nimic, mai ales că rectorul universității a participat în 1973 la dezvelirea grupului statuar, mai scrie publicația clujeană.

Un fost cadru universitar din București, stabilit la Cluj-Napoca, Ion Cosmovici, a scris unele rânduri dureroase despre lucrarea ce pare compromisă.

”Soclul a dispărut, iar brazii cei înalţi au dispărut şi ei. E o poveste despre această statuie, pe care o scriu mai jos, dar e şi o durere despre toată această scenă sordidă de azi.Povestea: de mulţi ani ştiam că la realizarea lui Petru Maior, personajul din dreapta, care e aşezat şi citeşte, modelul a fost bunicul meu, pictorul Ion Mitrea. Toţi cei care îl cunoşteau îl pot recunoaşte uşor. Discutând azi cu mama mea, adică fata lui Ion Mitrea, am aflat mai multe despre originea statuii.Ion Mitrea, pictor şi profesor de pictură la Liceul de Arte Vizuale „Romulus Ladea” din Cluj, a format generaţii şi generaţii de artişti. Printre multe altele, a fost şi inspector de cultură la finalul anilor 60. În acel context, a primit într-o zi un telefon de la Bucureşti, cu mesajul:

„Avem bani pentru o statuie, dar trebuie să fie gata proiectul în două săptămâni”. Mitrea l-a sunat pe prietenul său Romulus Ladea, care s-a decis rapid pentru acest grup statuar „Şcoala Ardeleană”, deja realizat în lut ca schiţă.Sunt multe detalii interesante, care pot fi găsite prin arhive. De exemplu, statuia a fost sculptată în lut, apoi turnată în ghips, vopsită și lustruită, ca să pară din bronz pentru inspecţia rapidă. Apoi a fost finalizată din bronz în următorii ani. Ladea a murit în 1970, iar proiectul final cu soclul a fost inaugurat în 1973. E deci printre ultimele lucrări ale lui Romulus Ladea. Acum să ne imaginăm: o statuie în mijlocul Clujului comunist din anii 68-69 cu greco-catolici, un preot şi doi călugări, toţi şcoliţi la Vatican, iată o rezistenţă prin cultură care şi-a atins scopul.

Am mers spre seară să văd piaţeta cu statuia. Am înteles acum mai bine tot acel ansamblu, vegheat de brazii înalţi şi teii uriaşi ai Universităţii, care mi se părea cel mai firesc lucru. E o măreţie în acest grup statuar care invită la reflecţie, la meditaţie, chiar şi la contemplaţia tăcută spre o altă lume, acea lume a lui Platon, în care lucrurile nu mor.

Nu poţi să mergi printre oameni şi biciclete şi să te trezeşti brusc faţă în faţă cu cele trei statui: da, era nevoie de acel soclu, larg şi cuprinzător, care de fapt nu era doar un soclu: era o mică piaţă-monument în sine, care pregătea ca o urcare spirituală întâlnirea cu statuile.E mai mult: sunt destule statui în Cluj, dar, dacă ne gândim bine, clujenii în ce au mai bun nu sunt reprezentaţi de sabie şi război, ci de cultură şi artă. De fapt, de iubirea pentru cultură. Sunt iubitori de cărţi.