Coada lui Scarabeu

Ieri plimbându-mă prin capitală am
văzut mulți tinerii stând la o coadă fară capăt, salivând unul pe tricoul celui din față. Întrucât nu era nici un supermarket în zona, m-am liniștit. Sigur nu se dau tigări. Curioasă, mă apropiai de capătul cozii.

• Da, ce se da azi maică? A băgat ulei?
• Nu bre, n-ai treaba matale! Nu te bagă în seama (zise unul tatuat)!
  Adică cum, numai unii să profite, îmi zisei? Hai că-i interesant. Mai merg în față și întreb iară.
• Ce se dă mamă, de stați la coadă asta?
  Un tânăr de vreo 16 ani se uită la mine, se înroși la față și spuse încet, evitându-mi privirea.
• O shaorma!
  Am rămas oleacă cu gură deschisă și cu vorba-n aer. Mai în față zării un bărbat de vreo 60 de ani. Gata zic, experiența comunistă de stat la cozi, e oportună acum. Întru în vorba cu bărbatul în cauza. Mă așez lângă el.
• Cam greu merge rândul!
  Curios, dar îmi răspunse.
• Și cei din urmă vor fi cei dintăi!
  Hopa zic, asta o dat-o în “filozofeală” de la prima întălnire.
• Vă place întrebă el?
• Mai facem pretenții, zic? Unde mai pui că, nu stai acasă, nu consumi apă, curent!
  Când spusei apă, mi-am adus aminte de sloganul, “dus în doi”. Gata, cu âsta fac dus: om cuminte, econom. Dar observând bandajul de la cot îl întrebai:
• Da, unde v-ați lovi?
• Aaa, …la oale! Când au băgat ăștia de la market…două la preț de una!
• Și ați prins?
• Da, patru am luat! Să fie acolo!
• Credeți că om mai avea ce pune în ele, spusei?
  Se uită la mine cu ochii bulbucați și înghiți în sec. Are pensia mică si e înebunit după oferte, îmi spusei, compătimindu-l.
• Când a dat drumul la ușa, valul din spate mă izbit jos, de căzui în cot, continuă cel cu oalele. Si continua. Ieri am trecut pe la cortul ăla..cu tineretul liberal. Aveau bere, grătar…mici, miros nu mai zic, gratis. Mare dezmăț era acolo. Asa o fi in politica? Am vrut să mă înscriu, dar primeau numai până în 30 ani.
• Da, păcat! Să știți că și mie îmi plac micii! Da cu toate astea nu m-aș vaccina pentru patru rahatei și-o bere, cum au făcut unuii! Acu, domnul oală se întoarse spre mine și mă privi cu o față de buhai.
• Eu cred că prostul moare de grijă altuia, mă articula el.
  Hopa..zic, vaccinatul pe mici, s-a simțit ofensat și cred că m-am ras pe bot de “dușul în doi”.
• Cald și azi, zic eu cu gândul să-i mai dau o șansă buhaiului! Și mai înaintai oleacă! În față noastră erau doi băieți de 12-13 ani, aproape epuizați de căldură. Îngăimau unul spre altul câte ceva. Ăștia sunt în lumea saormelor zic.
• Cam de când stați la coadă, întreb?
  S-au uitat unul la altul, leșinați.
• De vreo trei ore, spuse unul!
  Leșinatul care părea mai mic de înălțime, avea buzele uscate și obrajii roșii, cei drept cam durduliu, pofticiosul.
• Păi, mai aveți oleacă și ajungeți, zic! Să-i fi văzut cum zâmbeau amândoi? Chiar îmi erau dragi. Mă cuprinse milă și compasiunea, dar spusei:
• Când aveam eu vârstă voastră, stăteam la carne de seară până a două zi dimineața. Acolo m-am călit, la locul de muncă, cum se spune! Asta-i antrenamentul vostru mama, că tot acolo ne îndreaptă ăștia. Înainte nu era, că era puțîn, acuși n-o să mai fie că nu mai e voie!
• Ce nu-i voie (zise pofticiosul mai înalt)?
• Păi se înlocuiește carnea cu gaze, nu ați auzit?
  Se uitau nedumeriți unul la altul, de parcă ar fi auzit ceva, dar nu era partea lor de hobi.
• Șaorma cu file de scarabeu, zisei!
  Filozoful abandonat se bagă și el în vorba.
• Altul moare și așa n-are!
  Hopa-sa. Domnul oală, vaccinatul, face lobi pentru mâncare alternativă. Mare curaj. Intradevar avea ochi de buhai, asta-i clar. Si sigur face dus cu boanda pe el. Atunci continuai.
• Las că vă taie Simion poftă de bondari.
• Din spate au bufnit în ras alți trei tineri. Acu am observat că nu erau fete la coadă. Le este rușine, zic în mintea mea! Iară cei de față au învins rușinea prin foame. Curat curaj!
  Acum salivații se uitau cu interes la mine, dar parcă locul meu nu era acolo. Mă uitai cu drag la mândria țării.
• Mai băieți, dacă ați ști voi câte datorii aveți de plătit și unde se îndreaptă țară, v-ați plânge de milă! Doamne ajută! Și-am plecat spre altă coadă! Oi găsi eu una să- mi petrec duminica!