Costești, judetul Vaslui. Familia Balica Vasile și Emilia, o familie de bătrâni greu încercată.

Este necesară cunoașterea acestei situației precare și incerte a locuitorilor de la sate.
Avem cea mai profundă criză de pierdere a entității naționale la nivel de sate.O criza pe care omul de țară o resimte adanc în suflet.
O boala care nu are leac, suferința este cu precădere provenită din destramarea, dezrădăcinarea, înstrăinarea moștenirii a locurilor natale, părăsirea de către familie/generația tânără care pleacă în străinătate.
O generație care nu se mai regăsește în nimic din tot ce inseamna datini, cultura, familie, tradiții.

best auto leo vaslui

Astăzi în Comuna Costești, sat Costești, judetul Vaslui. Familia Balica Vasile și Emilia, o familie de bătrâni greu încercată.
Ne-au primit într-o cămărută mică, calduroasă și curată.
O cămeră îngrijită așa cum se găsește în mai toate casele de la sate. Iarna la sate se obișnuiește că mai toată familiă să se adune într-o singură cameră, în care duduie soba de la foc



Toți avem amintiri de când mergeam și ne petreceam vacanțele la bunici.

Era cea mai așteptată perioadă. Ne simțeam ca în Rai.
Însă este foarte clar pentru toată lumea, că trăim într-o perioadă foarte grea.
Nimeni nu mai vede nicio fărâmă din ce a fost satul și oamenii deoadată. Acum vedem casele într-o stare foarte avansată de deteriorare, bătrâni care se sprijină în câte un “baston “, o improvizație, un bat mai gros, mergând pe uliță încet, fără nicio bucurie pe chip sau stau și se uită în zare, așteptând să vină nepoții, copiii, dar fără nicio speranță. Se vede in ochii lor, pe chipul lor brăzdat de riduri, ars de soare, o durere care nu este despre sărăcia în care ei își duc traiul, ci o durere sufletească care arată frica pe care o poartă și nu o spun la nimeni. Frica de uitare, de abandonare, o teamă de a nu rămâne chiar singuri pe fața pământului și să își tragă sufletul, uitați de cei dragi.



Familia țăranului român este familia traditională în care s-a născut și înfăptuit aceasta țară plină de tradiții, de spiritualitatea credinței românești.
Însă acum trebuie sa fim conștienți de situația precară în care se află satele și locuitorii acestora.

Autoritățile din România tind să ducă o politică a extremelor, o politică a înjosirii a oamenilor de la sat. Oamenii de la sat sunt sărmani și cei mai mulți dintre cei învarsta nu au nici măcar 4 clase. Au lucrat o viață la CAP, încă de mici copii. Nu a fost o alegere ci un fapt căruia trebuiau să se supună din cauza timpurilor grele. Familiile era cu foarte mulți copii,și femeile au muncit pe langă casa,neavând posibilitatea unei șanse la educație făcută în școli. Femeia a avut educatia spirituală tramsmisă din mamă in fiică.



In schimb necazurile nu s-au terminat odată cu trecerea la democrație. Statul român nu are un proiect, o legislație, o cultură în ceea ce privește grija pentru cei care au muncit și au construit această țară.
Bătrânii au pensie de 279 lei, sau nu au pensie deloc. Când intri pe ușa primăriei, funcționării te scanează mai întâi și apoi te invita să ieși și unde ai intrat ,fară macar sa stea de vorbă, 5 minute. O vorbă bună, o informație…nimic!
Autoritatile nu au nici cea mai simplă situație socială a familiilor. Nu au date de contact ale membrilor familiei care nu mai locuiesc în sat. E o întreagă dezorganizare, nu au niciun pic de empatie ,lipsiți total de umanitate.
Drept dovadă stau acești bătrâni care nu primesc nici măcar acele alimente date de UE pentru familii defavorizate.
Cum se poate trăi cu 279 lei in România anului 2022???
Astfel de cazuri sociale se rezolva la primărie cu : “am văzut, știu,nu are dreptul, nu se poate”!



Este necesară cunoașterea acestei situației precare și incerte a locuitorilor de la sate.
Avem cea mai profundă criză de pierdere a entității naționale la nivel de sate.O criza pe care omul de țară o resimte adanc în suflet.
O boala care nu are leac, suferința este cu precădere provenită din destramarea, dezrădăcinarea, înstrăinarea moștenirii a locurilor natale, părăsirea de către familie/generația tânără care pleacă în străinătate.
O generație care nu se mai regăsește în nimic din tot ce inseamna datini, cultura, familie, tradiții.



Din păcate generația tănara suferă de o lipsă acută de empatie. Cultivă o dezimanizare la cel mai înalt nivel, o cultură doar a judecății și nu a înțelegerii.
Iar solidaritatea dintre oameni este tot mai putin întâlnită și văzută ca un act de demnitate.
Din pacăte ajungerea la conducerea statului român a celor fără demnitate care duc o lupta pentru a lăsa câți mai multi oameni fără demnitate, produce reacții adverse care nu vor mai putea fi remediate.


Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Informații de calitate.