Magie albă, colorată politic

Se roteşte guvernarea de te-ntrebi ce-a găsit-o, ce semn o mai fi şi ăsta. Treaba e ce facem noi, ca să le aducem aleşilor liniştea. Noi, ăştia care ieşim din casă o dată la patru ani să ne vărsăm spre urne. Ce facem să le-aducem pacea-n suflete (şi tihna în declaraţia de avere, şi lumina în piscină, ca să se vadă frumos).

Să-i descântăm: de făcătură, de numărătură multă, de fulgerătură, de de deochi, de cont, de baterea inimii, de argint viu, de ghiul cu briliante, de farmece, de întors, de interpelare, de junghi, de tuse, de constituţie, de lipitură, de indemnizaţie, de belea în ziua nunţii, de dormit în comisii, de duşmani, de ceas rău Audemars Piguet, de aruncătură, de oftică, de Iohannis, de lăcuste, de trânji, de Mercedese fără acoperiş, de păduchi de lemn, de piază, de campanie, de tâmpinătură, de ue, de urât, de vătămătură, de discurs bun, de pârleală, de lăsat de furat, de tocşou, de vrăjeală, de aplecătură, de diurnă, de şopârlaiţă, de facebook, de limbrici, de business class, de lungoare, de doctrină, de mătuşă, de nepoată, de spor, de coaliţie, de strânsură.

Şi cine-o să le facă toată magia asta albă? Cu apă ne-ncepută, în cărţi de tarot, în carduri de credit, în bobi, în palmă, în două perechi de palme, în măruntaie de ploşniţă, în ziua de leafă, în zaţ de Dom Perignon. Cum cine? Aia pă care-o cheamă Rada şi-a jucat în filmu’ Şatra.