20 octombrie: Bătălia de la Giurgiu.

La data de 20 octombrie 1595 a avut loc Bătălia de la Giurgiu, bătălie unde oastea munteano-transilvană condusă de Mihai Viteazul a valorificat în chip strălucit avantajul tactic obținut în bătălia de la Călugăreni din luna august a aceluiași an. Astfel, după confruntarea de la Călugăreni, Mihai se retrage cu trupele sale în apropierea Transilvaniei, aşteptând ajutorul lui Sigismund Báthory, care-i promisese lui Mihai ajutor pentru alungarea otomanilor. Trupele ardelene încep traversarea Carpaţilor, iar la 1 octombrie 1595, în apropiere de Rucăr, fac joncţiunea cu oastea domnului muntean îndreptându-se spre Târgovişte, oraș ce era ocupat deja de către oștile turcești. Numai că părăsit de o parte din oamenii săi, răzleţiţi după pradă, marele vizir otoman, Sinan Paşa lasă o gardă de 5000 de oşteni să apere Târgoviştea şi se retrage spre Bucureşti, urmând apoi ca oastea sa să se regrupeze la Giurgiu, pentru a trece Dunărea. După ce a eliberat cetatea Târgoviștei, oastea creştină condusă de Mihai Viteazul a ajuns la Giurgiu, când deja o parte a oştirii otomane începuse deja să treacă Dunărea. De aceea el decide să folosească artileria pentru a distruge navele care transportau soldații, inițiind în același timp și un amplu atac asupra armatei turcești rămase pe mal. După acest atac pierderile în rândul turcilor au fost imense, deoarece în afara celor circa 6000 de morţi, prăzile reprezentând caii, muniţiile, tunurile şi chiar vistieria otomană au rămas în mâna oștirii condusă de Mihai. După crearea acestei stări de haos în rândul otomanilor, Mihai atacă cetatea Giurgiu şi o supune unui puternic bombardament, iar după ce garnizoana turcească din cetate a fost nimicită, cetatea a fost incendiată. Referitor la această bătălie de la Giurgiu, se poate spune că pe lângă uriaşele pierderi umane şi materiale, „efectul moral” al înfrângerii a fost devastator pentru turci, deoarece ei erau învăţaţi doar să atace, să ia prada şi să plece mai departe în cuceririle lor, în schimb și la Călugăreni și aici la Giurgiu, au trebuit să se recunoască învinși și să se retragă dincolo de Dunăre.