atac la adresa Bisericii

Joi, 11 mai 2023, orele 19.00, la Librăria Humanitas de la Cișmigiu, a fost lansată cartea: Biserica de stat sau Biserica în stat? O istorie a Bisericii Ortodoxe Române (1918-2023), Ed. Humanitas, București, 2023. Autorul cărții este profesorul Oliver Jens Schmitt de la Institutul de istorie est-europeană din cadrul Universității din Viena, Austria.

Evenimentul editorial a durat 80 de minute. Jumătate din acest timp (40 minute) a fost folosit de către directorul editurii, domnul Gabriel Liiceanu, pentru a aduce la cunoștința publicului agenda sa dinainte stabilită și pentru a ataca virulent Biserica Ortodoxă Română, aducând acuzații impardonabile la adresa acesteia.

„Istoria BOR nu arată deloc încântător și onorabil. Aceasta a colaborat politic cu patru dictaturi: carlistă, legionară, antonesciană și comunistă. Ar trebui ca oamenii să fie șocați de istoria deloc onorabilă a BOR-ului, care nu și-a asumat vocația martirajului în perioada regimului comunist”, a spus Liiceanu, conform sursei citate. În opoziție cu lipsa vocației martirajului în Biserica Ortodoxă Română, zâmbește obosit și îl menționează pe Zelenski – „singurul președinte care se comportă vocațional la nivelul funcției lui”, dispus să moară oricând pentru poporul său. Vădit preocupat de profesiunea vocațională a Bisericii Ortodoxe Române, aduce o acuză foarte gravă acesteia, afirmând că „în ciuda faptului că a golit treptat valorile creștinismului, de-a lungul slujirii a două mii și ceva de ani, ea nu este afectată de acest lucru”.

Urmează cuvinte de-a dreptul halucinante, pline de îngrijorare penibilă pentru semenii săi: „În momentul de față, cei care creditează în continuare BOR-ul, în ciuda istoriei ei teribile din perioada comunismului, nu-și dau seama că, de fapt, în joc se află viața lor, însăși calitatea vieții lor viitoare”.

Întru totul de acord cu autorul cărții, afirmă cu un ton vădit mâhnit că „BOR a urmărit constant puterea lumească ca valoare supremă și împărțirea ei cu cezarul, cu cei care dețin puterea politică. Niciodată accesul la puterea politică statală nu i-a reușit BOR-ului ca după 1989, niciodată un regim politic n-a dat BOR-ului o supremație atât de mare, o perioadă de înflorire și imunitate absolută, ca după 1989. Relația s-a făcut imediat după 1989, între BOR și statul postcomunist și neocomunist al lui Iliescu din cauza faptului că, atât Iliescu și clasa politică, cât și BOR nu aveau nici un interes să deconspire trecutul colaborării comune cu regimul comunist”.