Opinie privind modificările pe legile justiției:

Nu se regăsesc:

excluderea perioadelor de probă pentru judecători;
reglementarea privind imunitatea funcțională la nivel constituțional;
rolul consultativ al CSM-ului în pregătirea bugetului sistemului judiciar;
indicarea numărului exact de membri ai CSM-ului la nivel constituțional;
introducerea condiției constituționale privind majoritatea calificată a
deputaților la alegerea membrilor non-judecători ai CSM-ului;
și – referirea în Constituție la mecanismul de anti-blocaj în cazul în care
Parlamentul nu reușește să obțină majoritatea calificată
nu se garantează echilibrul între cei „noua judecători aleși de Adunarea
Generală a Judecătorilor, reprezentând toate nivelurile instanțelor judecătorești,
și două persoane care se bucură de o înaltă reputație profesională și integritate
personală, cu experiență în domeniul dreptului sau în alt domeniu relevant, care
nu activează în cadrul organelor puterii legislative, executive sau judecătorești și
nu sunt afiliate politic”.
.- lipsește preselecția candidaților prin intermediul unui concurs . Deși proiectul
de amendament prevede că cei 9 membri non-judecători ai CSM-ului vor fi
selectați „în mod deschis și transparent” de către Comisie, nu este clar cum se va
asigura această transparență în practică. Având în vedere importanța alegerii
membrilor CSM și necesitatea de a asigura un grad mai mare de legitimitate și
de stabilitate a acestui proces, cadrul procedural relevant ar putea fi stabilit prin
lege.
Mecanismul anti-blocaj nu este reglementat .
. –lipsește garanția, afirmată în Constituție a principiul securității mandatului
membrilor CSM. Se impune consolidarea securității mandatului membrilor
CSM prin introducerea în Constituție a unei prevederi conform căreia aceștia pot
fi revocați din funcție numai ca urmare a unor sancțiuni disciplinare grave sau a
unor condamnări penale definitive, sau din cauza imposibilității obiective de a-și
îndeplini atribuțiile, nu în legislație.

Lipsa garanțiilor de fond și de procedură sporește riscul ca aceste
proceduri să fie folosite în mod abuziv pentru a exercita presiuni asupra
membrilor CSM.

Lipsește concluzia exprimată de Consiliul Consultativ al Judecătorilor
Europeni , care a reafirmat importanța principiului inamovibilității membrilor
Consiliului, ca o precondiție esențială a independenței Consiliului: „Judecătorii
numiți în Consiliul Magistraturii ar trebui să se bucure de aceleași garanții ca și
cele acordate judecătorilor care exercită funcții jurisdicționale, inclusiv
condițiile de serviciu și de inamovibilitate și dreptul la un proces echitabil în caz
de măsuri disciplinare, de suspendare și de revocare. Membrii non-judecători ar
trebui să se bucure de o protecție echivalentă. …”
Autoritățile iau în considerare ideea de a-i încredința CSM-ului
competența de revocare,însă mecanismul este știrbit.
legea ar trebui să ofere mai multe detalii cu privire la aspectele procedurale ale

concursului care precedă alegerea de către Parlament a membrilor non-
judecători ai CSM-ului;

*Cu referire la independența judecătorilor,”Siguranța mandatului și
inamovibilitatea sunt elemente cheie ale independenței judecătorilor.

În context, proiectul de lege are drept scop modificarea competențelor
CSM și excluderea unora din acestea, sub influența politicului. Scopul urmărit
nu este de a asigura un echilibru, pe de o parte, dintre reprezentativitate acestora
și, pe de altă partea, funcționalitatea minimă a lor.
Nu a fost respectat principiul transparenței în procesul decizional, pe
pagina web oficială a Ministerului Justiției lipsește Anunțul privind inițierea
procesului de elaborare a proiectului Legii (implementarea amendamentelor
constituționale privind CSM,).
Adăugarea șefului instanței supreme ca titular al exercitării acțiunii
disciplinare față de un judecător. Adică, președintele ÎCCJ va decide cine din
judecători ajunge la examinare la Secția pentru judecători a CSM, adică orice
magistrat din subordine. Mai mult, recursul la o eventuală sancțiune se judecă
la ÎCCJ, instanță condusă de cel care a sesizat Secția!!!

„Acțiunea disciplinară în cazul abaterilor săvârșite de un judecător se exercită de
Inspecția Judiciară, prin inspectorul judiciar, sau de președintele Înaltei Curți de
Casație și Justiție”, se arată în textul de lege.

Noua normă, exclude posibilitatea de a mai sesiza Inspecția Judiciară
orice cetățean nemulțumit de activitatea unui magistrat, cum era până acum, ci
doar „orice persoană interesată”, prin care se va cere demonstrarea interesului
personal!!
Abuzul cel mai mare – împuterniciri sporite pentru șeful Inspecției
Judiciare:
Inspectorul șef al Inspecției Judiciare rămâne cu aceleași puteri discreționare ca
în vechea lege. Astfel, el poate infirma o soluție dată de un inspector din
subordine fără prea multe explicații.
„Dacă în urma efectuării verificărilor prealabile se constată că nu există indiciile
săvârșirii unei abateri disciplinare, rezoluția de clasare este supusă confirmării
inspectorului-șef. Rezoluția poate fi infirmată, o singură dată, de inspectorul-șef,
care poate dispune, prin rezoluție scrisă și motivată, completarea verificărilor”.
Răspunderea disciplinară a judecătorilor și procurorilor se prescrie în
termen de 4 ani de la data săvârșirii abaterii disciplinare. Ministerul Justiției
propusese varianta maximă de 3 ani pentru prescriere, ceea ce va conduce la
abuzuri și ”libertatea” de acțiune, șantajul politic și neatragerea la răspundere
pentru ilegalitățile comise;
Proba scrisă a fost eliminată și în cazul concursului pentru desemnarea
directorul Direcţiei de inspecţie pentru judecători şi directorul Direcţiei de
inspecţie pentru procurori.
Inspectorul șef al IJ „ia măsuri pentru repartizarea aleatorie a dosarelor
în cadrul Inspecţiei Judiciare şi răspunde de aceasta”. Adică personal
repartizează aleatoriu lucrările, iar consecințele sunt deja cunoscute.
S-a refuzat să aștepte avizul Comisiei de la Veneția deși această instituție
a fost sesizată și mai mult nu a ținut cont de avizele anterioare ale Comisiei de la
Veneția sau de opiniile exprimate în rapoartele MCV sau în rapoartele
GRECO”.
În consecință legea propusă conduce la:
dorința de a crea o structură a sistemului judiciar mai puțin democratică, mai
puțin independentă și lipsită din ce în ce mai mult de transparență și
meritocrație”. Adică:
 Pentru a fi ales membru CSM un candidat nu mai trebuie să obțină majoritatea
voturilor în adunarea generală ci doar numărul cel mai mare de voturi;
 Plenul CSM va putea funcționa, dezbate și vota cu doar 10 membri prezenți și în
acest caz va putea adopta hotărâri cu doar 6 voturi;
 Membrii CSM care la momentul desemnării ocupau o funcție de conducere au
beneficiul de a bloca practic pentru 6 ani acea funcție de conducere și de a
reveni la terminarea mandatului de membru CSM în funcția de conducere
rezervată;
 Nu s-a dorit introducerea posibilității revocării membrilor CSM pentru
neîndeplinirea sau îndeplinirea necorespunzătoare a atribuțiilor de serviciu deși
majoritatea magistraților au exprimat această opțiune;
 Conducerea integrală a Înaltei Curți de Casație și Justiție urmează să fie numită
și revocată de secția pentru judecători a CSM, inclusiv președinții de secții după
cum ministrul justiției urmează să propună procurorul general PICCJ, prim
adjunctul și adjunctul acestuia, procurorii șefi DNA și DIICOT și adjuncții
acestora dar și procurorii șefi de secție ai PICCJ, DNA și DIICOT, secția de
procurori a CSM având doar aviz consultative;
 Funcțiile de conducere din cadrul Inspecției Judiciare urmează să fie
ocupate fără nicio procedură de selecție obiectivă, independentă și bazată
pe meritocrație. Strigătir la cer!!